De ce se vântură murăturile la borcan sau în butoi. Arta conservării legumelor prin murare este o tradiție veche și savuroasă în multe culturi din întreaga lume. Legume proaspete și bogate in nutrienți, bine spălate și asortate, mărar și boabe de muștar, borcane sau butoiașe curate și sare! Așa începe, în orice gospodărie, conservarea legumelor în saramură, după rețetele moștenite din generație în generație. Murăturile gustoase și crocante au la bază procesul de fermentație lactică. Citește mai jos ce este și când este trebuie să vânturi murăturile.
Motivul pentru care se vântură murăturile la borcan sau în butoi
La câteva zile după ce murăturile sunt plasate în borcan, observăm că zeama din saramură începe să se tulbure, iar aromele se transformă. În timpul fermentării, microorganismele prezente în legume și în saramură descompun zaharurile în acid lactic, oferind murăturilor acel gust distinct și ușor acrișor. Când nu se asigură un flux suficient de oxigen, saramura poate deveni tulbure și chiar ”băloasă”. Iată de ce tehnicile tradiționale, cum ar fi vânturarea, joacă un rol crucial în obținerea murăturilor perfecte.
Vezi și Ce fel de sare se pune la murături. Trucul de aur al gospodinelor pentru murături perfecte
Cum se vântură sau se pritocesc murăturile pentru iarnă
Vânturarea sau pritocirea murăturilor este un proces necesar, mai ales dacă murăturile au făcut floare, iar lichidul s-a băloșit. În aceste zile este necesar să vânturăm murăturile pentru că se formează coloniile de bacterii ce vor genera acidul lactic. Acidul lactic este util pentru acrirea murăturilor.
Borcanele cu murături, ținute la temperatura camerei, se pritocesc prima dată după 7 zile, iar apoi la fiecare 3 zile, cam de 4-5 ori. Pritocirea constă în oxigenarea soluției de saramură, astfel încât procesul de oxidare să poată decurge.
Această pritocire se face practic turnând soluția de saramură din borcan într-un vas, apoi fie se toarnă dintr-un vas în altul (de la înălțime), fie, cu un vas mai mic, se toarnă în același vas de la înălțime, astfel încât să ia contact cu aerul și să facă bule. Operațiunea se repetă cam de 10 ori (dintr-un vas în altul). La sfârșit, soluția aerată se toarnă la loc în borcan și se etanșează cu folia de celofan.
În cazul în care ați pus murăturile la butoi, există situații în care este necesar să suflați aer în saramură. Acest gest ajută la oxigenarea saramurii și menținerea procesului de fermentare în parametri normali. Folosind un furtun, introduceți-l în saramura din butoi și suflați aer în el.
