De când au devenit părinți, actrița Diana Dumitrescu și Alin Boroi au devenit mult mai apropiați, și nu pentru că fiul lor Carol a făcut posibil acest lucru, ci pentru că și-au dat seama cât de mare nevoie au unul de celălalt. Actrița din serialul „Strada Speranței” a povestit, în exclusivitate pentru EGO.ro, cât de mult a contat sprijinul soțului ei, în perioada de lăuzie, recunoscând că mare parte din zâmbetul pe care îl afișează astăzi se datorează omului de afaceri care știe să îi ofere o viață liniștită și fericită.
EGO.ro: Acum câțiva ani declarai că dacă ar fi să te definești pentr-un anumit obiect vestimentar acela ar fi tocurile, de preferat Louboutin. Azi, când îl ai pe Carol care aleargă toată ziua, tot pe tocuri de 12 centimetri ții pasul cu el?
Diana Dumitrescu: Nu. Am scăzut la tocuri de 10 centimetri, așa că acum prefer Manolo Blanik și Jimmy Choo (râde).
Cât de mult s-a schimbat viața ta de când ai devenit mamă?
Foarte mult, total. Cei din jur îmi spuneau să mă pregătesc că va veni o schimbare importantă în viața mea, dar nu credeam, nu înțelegeam această schimbare. Mi-a luat un an de zile până să mă obișnuiesc cu ideea că sunt mama și că acel copil este al meu. Acum viața mea este total altfel. Atât pentri mine, cât și pentru Alin a fost o schimbare majoră, pentru că una este să faci un copil la 20 de ani și alta este să îl ai după 35. Eram obișnuiți cu o viață foarte agitată și brusc a venit gâgâlicea asta care ne ține sub papuc cum vrea el. Însă ne place, ne bucurăm de fiecare moment cu el. Îmi place să stăm acasă cu el să ne jucăm, să pictăm, să ne plimbăm. Dar avem și timpul nostru, mai ieșim în oraș cu prietenii, ne plac vacanțele cu copilul, dar ne plac și cele în doi. Încercăm să găsim un echilibru.
Ești genul de mamă care își crește copilul după noile reguli de parenting: în care nu ai voie să-i spui NU, să nu-i îngrădești libertatea, să îl lași pe el să ia decizii sau ești pe modul „old school”?
Consider că fiecare mamă știe ce este mai bine pentru copilul ei. Nu îmi doresc să dau sfaturi în zona asta.
Ai fost printre puținele vedete care au avut probleme cu depresia și au reușit să treacă peste această afecțiune. După naștere te-ai confruntat din nou cu depresia și stările de anxietate sau faptul că erai o femeie împlinită și fericită a făcut să treci ușor prin lăuzie?
Nu am avut depresie postnatală, nici măcar depresie. Dar am avut stări depresive și am avut parte de consiliere din partea unui psiholog. Depresie post-partum nu am avut, dar au fost momente mai dificile pe care le au toate mămicile când au un nou născut. Eu am avut-o pe mama alături și acest lucru a contat enorm, m-a ajutat foarte mult. Venirea lui Carol pe lume a fost ceea ce mi-am dorit, dar mi-a luat ceva vreme să mă obișnuiesc cu ideea că viața mea este alta din acel moment.
Spuneai că tu și Alin reușiți să aveți momentele voastre, să ieșiți singuri la cină sau să vă plimbați în oraș, lucru de care ar trebui să țină cont orice părinte. Vreau să le spui cu ocazia asta și altor mămici cât de importantă este relația de cuplu și cât de benefice sunt serile când soțul te scoate în oraș fără să aștepte un anumit motiv.
Sunt o femeie extrem de norocoasă. Nouă ne place foarte mult să ieșim în oraș, suntem gurmanzi amândoi, ne place să mâncăm și să bem un pahar de vin bun, să ne vedem cu prietenii la masă. Avem multe momente pentru noi. Nu pot da sfaturi mămicilor, pentru că nu putem generaliza. Nu dau sfaturi gratuite, necerute. Dar pot să spun, din propria experiență, cât de important este ca în perioada aceea de lăuzie, când mama vine acasă cu bebelușul, în acea perioadă care este esențială pentru bebeluș, cât și pentru mama, tatăl să aibă răbdare, să o ajute pe femeia care tocmai a născut, să o sprijine, să o înțeleagă, relația se va suda și mai mult.
Îmi amintesc că, într-o seară, deși o aveam pe mama care mă ajuta, eram foarte obosită, Carol avea colici, nu reușeam să-l adorm. A venit Alin acasă și s-a uitat la mine și mi-a spus: „Hai să te scot la o plimbare cu mașina!”. Ne-am suit în mașină să ne plimbăm în liniște, fără muzică, și la un moment dat s-a uitat la mine și m-a întrebat ce mai fac. Am început să râdem amândoi și mi-am dat seama cât de multă nevoie aveam să respir. Pentru mine a contat enorm că el a fost atent la stările mele și la nevoile mele. Este foarte importantă susținerea mamei de către tată.
Totuși, Carol ocupă cel mai important loc în viața voastră. În afară de mama ta, mai ai parte de alt ajutor, că am văzut că îl luați cu voi și în vacanțe?
Sunt vacanțe pe care le facem doar pentru cel mic, să petrecem mai mult timp cu el. Dar dacă mergem cu mai mulți prieteni, luăm și pe cineva care să ne ajute doar ca să putem sta seara să ne relaxăm și Carol să fie supravegheat când doarme. Așadar avem pe cineva care vine cu noi dacă ne dorim, dar sunt și vacanțe în care suntem doar noi cu copilul.
Chiar dacă nu are nici 3 ani împliniți, Carol este extrem de expresiv și foarte dezvoltat pentru vârsta lui. Din primele impresii, pare că îți calcă pe urme, adică a început să fie un mic actor atunci când vrea să obțină ceva sau are spirit de antreprenor ca tatăl lui?
Este un copil fantastic, are multe și de la mine, și de la Alin. Ne regăsim amândoi în comportamentul lui.