L-am cunoscut în mediul online. Nu a fost de la început acest gen de relație. De fapt, a început ca o relație strict profesională, amândoi având joburi care presupun munca în fața calculatorului, în mediul virtual. Dupăce mi-a cerut câteva sfaturi în legătură cu afacerea lui, am început să discutăm mai multe, din afara sferei profesionale. Apoi am aflat că e o diferență de 11 ani între noi. Din start, am înțeles că nu se pune problema vreunei relații, deși ajunsesem să discutăm despre tot felul de lucruri, despre noi, despre familiile noastre.
Am constatat că există foarte multe compatibilități între noi și chiar ne imaginam cum ar fi viețile noastre dacă ar fi posibil ca noi să formăm un cuplu. La un moment dat, abia așteptam să ne terminăm programul ca să putem vorbi. Stăteam cu orele la telefon. În cele din urmă am renunțat să ne mai prefacem că între noi nu poate fi nimic și l-am invitat în orașul meu. El locuiește la aproape 300 de kilometri distanță, nu a fost chiar așa greu să vină.
După ce am început să ne vedem, ne-am simțit parcă și mai apropiați, pentru o vreme. Obișnuiam să ne vedem la sfârșit de săptămână. Dar după un timp a intrvenit ceva și nu ne-am mai putut vedea. El spunea că i s-a schimbat programul de muncă și a început să lucreze în weekenduri. Apoi am avut impresia că am început să ne răcim relația. Nu îmi dau seama dacă întâlnirile noastre au avut acest efect, sau dacă e doar speriat.
E o diferență de 11 ani între noi
Poate că diferența de vârstă, totuși, l-a deranjat. Poate că îl deranja să aibă o relație cu o femeie mai matură decât el, relație care abia începea să se contureze. Parcă mi-aș dori să vod o dovadă concretă din partea lui. Dar asta acum pare din ce în ce mai îndepărtată.
Nu știu ce să mai cred acum despre asta. Pe de o parte sunt puțin dezamăgită. Pe de altă parte mă gândesc că dacă eram rațională, ar fi trebuit să-mi dau seama că asta se va întâmpla. E o diferență de 11 ani între noi. Asta nu cred că poate fi trecută cu vederea. Cu toate că mi se spune mereu că nu îmi arăt vârsta, știu că există prejudecăți și oamenii sunt sceptici.
Acum sunt puțin supărată pe mine, pentru că nu ar fi trebuit să mă las dusă de val. Am 41 de ani, ar fi trebuit să fiu suficient de matură încât să nu mă las copleșită de astfel de emoții, Poate că ar fi trebuit să dau dovadă de maturitate. Însă când vine vorba despre emoții, e foarte greu să le poți controla. Indiferent de vârstă.
