După opt ani de căsnicie am ajuns într-un punct foarte interesant al vieții noastre. Eu și soțul meu locuim separat. Dar interesant este e că ne înțelegem mult mai bine de când am luat această decizie. Sunt convinsă că nu va dura la infinit. La un moment dat, ori se va întoarce acasă, ori va apărea cineva în viața lui și lucrurile se vor schimba. Dar până atunci, mă bucur de faptul că nu ne mai certăm.
Nu ne-am propus asta de la început. Dar în urmă cu un an, el a primit o ofertă de muncă în străinătate. Urma să deschidă un nou sediu al companiei la care lucrează în Cehia. Evident, oferta era să meargă cu familia, dar eu am refuzat. Și am avut mai multe motive. Primul este acela că ne certam mereu. Nu ne puteam înțelege nici măcar în ce privește meniul pentru cină. El mereu era pe contră, iar eu mă săturasem. Voiam să înceteze odată cu această atitudine, dar nu era chip să-l conving. Nu aveam de gând să-l mai suport și acolo.
În plus, aici mă ajută ai mei cu fetița, ori de câte ori am nevoie. Eu merg la muncă liniștită, pentru că fetița mea e bine ngrijită. Și nu doar atât, dar e și iubită. Dacă aș fi mers cu el, ar fi trebuit să stau acasă cu copilul toată ziua. Iar când el ar fi venit acasă, ne-am fi certat, așa cum făceam de obicei.
Eu și soțul meu locuim separat
Din toate aceste motive și multe altele, am decis să nu merg cu el. Dar el și-a dorit foarte mult să meargă, așa că i-am spus să plece fără probleme. Nu voiam să mă pun eu în calea carierei lui. Așa se face că, de mai bine un an, eu și soțul meu locuim separat, practic. Dar mi se pare foarte interesant cum, de atunci, între noi lucrurile par să meargă mai bine. Ne vedem de 4-5 ori pe an, mai precis de sărbători și când vine în vacanță. În rest, el e cu viața lui, iar eu cu a mea. Nu mai avem motive să ne certăm, iar când vreau să-i fac o propunere, imediat este de acord.
I-am spus, de exemplu, că vreau să schimb mobila în camera fiicei noastre. Primul lucru pe care m-a întrebat a fost dacă am găsit ceva frumos. Altă dată s-ar fi opus și m-ar fi întrebat dacă nu am altceva mai bun de făcut cu banii.
Mi se pare foarte mare schimbarea la el. Și, mai mult decât atât, îmi spune că-i e dor de mine și de fiica noastră, care acum are patru ani. M-am gândit că poate s-a schimbat ceva la el, după ce am acceptat să plece singur acolo. Poate s-a gândit că mă voi opune și că nu va putea evolua în carieră. Iar faptul că am aceptat o fi însemnat mult pentru el. De fapt, știu că a însemnat mult. Dar nu m-am gândit că o fost chiar atât de important.
Un lucru e cert. Eu și soțul meu locuim separat. Însă, în mod bizar, de când a plecat, ne înțelegem mult mai bine. Iar eu nu sunt convinsă dacă ăsta e un semnal bun sau nu.
