Pe 14 iulie 2023 s-au împlinit 13 ani de când Mădălina Manole a ales să plece într-o lume mai bună, la vârsta de 43 de ani. În 2010, regretata cântăreață s-a sinucis prin ingerarea unei substanţe extrem de toxice, după cum au stabilit medicii legiști. Însă, fratele ei este de altă părere. El este convins că sora sa nu avea cum să-și facă rău singură și luptă, chiar și acum, să demonstreze asta. Iată ce mesaj emoționant a transmis bărbatul pe rețelele sociale.
Au trecut 13 ani de la dispariția fetei cu părul de foc
Mădălina Manole, pe numele real Anca Magdalena Mircea, a fost, fără dar și poate, una dintre cele mai cunoscute și apreciate artiste de la noi din țară.
Pe data de 14 iulie 2010 însă, cântăreața a fost găsită fără suflare, iar legiștii au stabilit că artista a murit în urma unei intoxicaţii cu Furadan. Familia, colegii și cei care au cunoscut-o pe fata cu părul de foc au fost șocați să afle că aceasta a decis să-și încheie socotelile cu viața.
Mai mult, fratelui ei nu-i vine nici acum să creadă acest lucru. De-a lungul timpului, Marian Manole a făcut o serie de acuzații la adresa lui Petru Mircea, însă niciuna dintre ele nu a fost dovedită.
Bărbatul, însă, nu s-a resemnat. Iată ce mesaj a publicat în mediul online, cu ocazia comemorării a 13 ani de la moartea regretatei soliste. ”Este ziua ei, știu,dar mai mult de atât, ziua asta a fost ziua durerii!
Așa că,nu mă criticați că postez despre caz, Mihaela,ai acceptul meu să prezinți probele care contrazic ancheta de acum 13 ani! Doamne ajuta! Amin!
(…) Vă Mulțumesc în numele Mădălinei,al părinților noștri,al meu personal pentru toate cuvintele frumoase, pentru tot sprijinul moral și pentru că existați!Tot respectul fanilor Mădălinei și nu numai!”, a Marian Manole pe rețelele sociale.
Mesajul de adio al Mădălinei Manole
Înainte de a-și încheia socotelile cu viața, Mădălina Manole a scris un mesaj de adio pentru fiul ei și pentru ceilalți membri ai familiei. Acesta sună în felul următor:
”Mi-a dăruit Dumnezeu cel mai frumos şi curat suflet din lume, Puiu al meu, cel mai mare şi minunat dar, copilaşul nostru, cei mai buni şi sacrificaţi părinţi din lume, frate drag, nepoţi dragi, rude, prieteni, atâta lume cu suflet curat în jurul meu. Nu le merit, nu ştiu ce să fac cu ele, cum să am grijă de ele, cum să le fiu de folos. Sunt o neputincioasă, o nevrednică, o complexată, am un milion de defecte şi astea mă fac să gândesc că trebuie să mă opresc aici cu viaţa mea.
Nimeni altcineva nu e vinovat de starea mea, doar eu. Voi toţi m-aţi iubit şi mi-aţi arătat lucrul ăsta mereu, tot timpul. Si totuşi eu gândesc că trebuie să mă opresc aici cu viaţa mea. Aşa gândesc eu, aşa trebuie. Cum să închei rândurile astea? Cum? Sunt de neiertat, mă gândesc la voi toţi, dar şi la ce să fac. Să nu mai fiu. Puiu mic să rămână o perioadă la Botoşani cu mama şi tata. Poate mă va ierta mai târziu, când va fi mare.
Puicu meu – ai grijă de tot, atât cât poţi! Nu uita de banii de la BRD! În cont euro! Şi ai mei scumpi să mă ierte, atât pot să gândesc, am ajuns aici numai din vina mea! Şi să-l iubească mult pe Puiu, rămâne sufletul meu ptr. tot ce a făcut pentru mine, ptr. sufletul lui! Nu mă judecaţi, nu vă judecaţi dragii mei părinţi şi frate, mergeţi înainte de dragul copilului nostru şi de dragul lui Mihăiţă vă implor! Vinde tot ce se poate vinde, casa, orice, teren, dar vreau să rămână bani ptr. Pui mic (şcoli) şi … pentru Mihăiţă, Marian, Mihaela.”
