Îmi doresc să fiu fericită. Relația cu partenerul meu a devenit una toxică, nu știu cum aș putea să schimb lucrurile

Știu că oamenii se schimbă în timp, iar asta poate afecta relațiile uneori. Și relațiile se schimbă. Uneori evoluează, alteori se blochează. Cred că am ajuns într-un punct critic în relația cu iubitul meu. Îmi doresc să fiu fericită cu el, dar simt că a devenit o relație toxică.

S-au schimbat foarte mult lucrurile între noi

Am tot auzit în ultma vreme despre „relații toxice” sau parteneri sau oameni „toxici”. Prima dată m-a pufnit râsul, îmi și imaginam cum te poți intoxica lângă un astfel de om. Ei bine, râsul meu s-a stins după doar doi ani, când am descoperit cum e să trăiești cu un astfel de om. Culmea este că pentru multă vreme, am crezut că așa e normal într-o relație și nu mi-am dat seama că ceva se întâmplă cu noi.

Prima dată mi-a atras atenția o prietenă, când eram la o terasă. Era anul trecut, în vară. După ce a venit chelnerul, am comandat fiecare ce voiam să mâncăm, iar iubitul meu a început să mă critice că mi-am ales ceva prea scump din meniu. Nu a făcut să pară că am avea vreo problemă cu banii, ci m-a ironizat, mi-a spus că din aroganță, mereu comand tot ce e mai scup din meniu, doar ca să impresionez. Atunci am crezut că are dreptate și mi s-a făcut rușine. Dar mai târziu, prietena mea, care era de față, mi-a spus că nu e în regulă cum se poartă cu mine. De altfel, toată seara m-a criticat și m-a ironizat. Dar eu credeam că am, într-adevăr, toate aceste probleme.

Iubitul meu vrea să facem Paștele cu părinții lui. Mama lui însă nu mă suportă, nu vreau să-mi petrec sărbătorile…

Situația e de-a dreptul penibilă

Suntem împreună de 10 ani, dar niciodată nu mi-a spus că mă iubește. Un detectiv particular mi-a deschis ochii

Am crezut că înnebunesc!

Îmi doresc să fiu fericită

A mai făcut haz și de greutatea mea, apoi m-a ironizat că mănânc prea mult și tot așa a ținut-o toată seara. Era amuzant tot ce spunea, iar eu nu m-am supărat. Am crezut că doar glumește. Dar după ce am stat de vorbă cu Amelia, prietena mea din copilărie, am început să-mi pun întrebări despre comportamentul lui.

Apoi mi-am dat seama că face asta, de fapt, mereu. Iar eu mă simt mereu vinovată față de el. Parcă tot timpul am nevoie să îi fac pe plac, să îl ajut, iar dacă nu reușesc, mă simt vinovată. Nevoile lui sunt pe primul lor, abia apoi sunt importante ale mele. Dar, de obicei, nu mai ajungem la nevoile mele, pentru că tot timpul ne este ocupat să le satisfacem pe ale lui. Mă face să mă simt responsabilă pentru starea lui de bine.

Acum înțeleg că prin acest comportament, mă manipulează exact cum vrea el. De fapt, eu nici nu am putere să ripostez, pentru că eu mereu a sentimentul de vinovăție. Ba pentru că nu am reușit să-i fac pe plac, ba pentru nu am reușit să-l fac fericit.

Nu știu cum aș putea să-l fac să înțeleagă că o astfel de relație nu va duce la nimic bun. Îmi doresc să fiu fericită cu el, dar mă tem că ne îndreptăm spre momentul în care nu voi mai putea suporta acest tip de abuz. Până la urmă, e un abuz. Nu știu cum să procedez, pentru nu mi-aș dori să ne despărțim, ci să evoluăm împreună.

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!

Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!