Ioana Budu este una dintre actrițele noului val care impresionează în lumea filmului romnânesc. Frumoasă din cale afară, ea este vedeta care, în cel mai recent film românesc, dă replica unor starurii precum Daniela Nane sau Loredana. Dar, în spaltele zâmbetului perfect și a veseliei sale se ascunde o adevărată fiară când vine vorba de protecția drepturilor animalelor. Și, recunoaște ea, pentru EGO, nu stă pe gânduri când vine vorba să protejeze un animăluț…
S-o mai supăra lumea pe mine, dar nu foarte, într-adevăr. Zâmbetul, să zicem că a fost un avantaj câteodată, dar nu tot timpul. Ar trebui să zâmbesc mai des și e drept. Cred că seara asta tot timpul o să zâmbesc, dar în afară a ei e mai complicat.
Familia mea, surorile mele și mama și animalele.
Nu, n-am răpit motanul. N-aș vrea să dau spoilere. Este adevărat, în film Victoria fură un animal, Mango e partenerul ei de viață pe care îl iubește cel mai tare. Dar da, fură un animal. Și ce să zic, e safe, îl aduce înapoi foarte bine. Deci nu a suferit niciun animal în viata. Absolut nimic, iar pe Mango l-am adoptat, după film.
În primul rând m-am simțit extrem, extrem de onorată. Extrem de onorată să lucrez cu actrițe care deja aveau un renume, Loredana sau Daniela Nane. Și am încercat să învăț și să le observ în zilele respective, absolut constant. Pentru că sunt anumite chestii care în meseria asta se și fură, clar…
Da, am avut mari emoții, dar ne-am completat foarte bine. Și cumva pe un platou de filmare nu mai e loc de emoții. Dai tot ce ai mai bun, intri în personaj, pentru că acolo nu e vorba de nume, e vorba de personaje doar.
Seamănă. Seamănă la un singur lucru, de fapt, la mai multe lucruri. Dar ideea e așa. Ele simt la cote maxime și tristețea și fericirea și furia. Ele o simt mult mai mult decât o simte un om, poate obișnuit, să zic așa. Despre asta vorbim. Se completează.
Ioana face asta, dar cumva cu chestii… folosește metode mai convenționale. Pentru că mă gândesc că dacă îmi depune cineva vreo reclamație de hărțuire, nu mai fac eu actorie, nu mă mai primește nimeni, că mi-apare în cazier. Dar da, am făcut și eu lucruri nebunești. Mai fac în continuare, poate la limita decenței cu realitatea, să zic așa. Dar mi le asum că până la urmă o viață avem.
Ultima nebunie pe care am făcut-o? Da, pe bune. Da, pe bune, dar uite, acum am avut să mă gândesc și eu. Am mintea în o mie de părți… A, da, gata, știu. A fost vorba de un animal. L-am furat unor vecini care îl băteau și asta este infracțiune. L-am furat. 100%, ei și-au dat seama, m-au reclamat la poliție.
Eu am ascuns pisicul în casă, în dulap, a devenit pisicul meu, totul e super. Asta e ultima nebunie pe care am făcut-o, pentru că nu e ok. Eu sunt cu animăluțele, sunt niște suflete total nevinovate, nu pot cere ajutor și atunci aici e o mare problemă pentru mine. Deci am furat un animal.
Sigur, am șase animale. Ale mele, pisicuțele mele. Acum am grijă și de cele două ale suroriii mele gemene și am două cu iubitul meu, deci 10 total. Dar am curățat și ciori, și părumbei, și de toate. Le ador pe toate, doar că am o afinitate puțin mai mare cu pisicile.