Sunt una dintre acele persoane care a verificat pe pielea proprie zicala conform căreia „dragostea e oarbă”. A fost atât de oarbă, încât m-am îndrăgostit de vărul meu. Degeaba îmi spune tată lumea că o relație imposibilă. Eu nu îmi pot lua gândul de la el.
Încă de mică mi-a plăcut de el
Pe de altă parte, eu încă de mică i-am avertizat pe toți că, atunci când voi fi mare, „mă voi căsători cu Claudiu”. Desigur, atunci râdeau părinții noștri și se bucurau că ne înțelegem atât de bine.
Eu cu familia vărului meu am locuit în aceeași curte până când am avut șapte ani. Era o casă mai mică în curtea noastră, iar părinții mei i-au lăsat pe tinerii căsătoriți să locuiască acolo până când și-ar fi făcut o casă a lor.
Tânărul mire era, de fapt, nepotul tatălui meu, fiul surorii mai mari, care a făcut nunta aproape deodată cu părinții mei. Astfel, tatăl meu a moștenit casa părintească și i-a permis nepotului său cu proaspăta lui soție să locuiască acolo. Numai că problemele financiare le-au întârziat destul de mult visul de a avea propria lor locuință.
Eu și Claudiu meu ne-am născut la cinci luni diferență și între noi a fost o conexiune de când ne-am văzut prima oară. Avem amintiri din copilărie, despre cum ne apăram reciproc și cum făceam echipă împotriva tuturor. Eram atât de apropiați unul de altul, încât le spuneam părinților noștri că noi ne vom căsători atunci când vom fi mari.
M-am îndrăgostit de vărul meu
Când aveam șapte ani, părinții lui au reușit, în sfârșit, să-și cumpere un apartament și s-au mutat la oraș. Îmi amintesc cât de mult am sufetit după plecarea lor și cum a încercat mama în fel și chip să mă liniștească. Dar eu mă linișteam doar când mergeam la ei în vizită sau când veneau ei la noi, la țară. Asta era tot ce mă făcea să mă simt un pic mai bine.
Au trecut anii, noi am crescut, dar relația dintre noi a rămas la fel de strânsă. Am fost la același liceu, dar nu am reușit să fim în aceeași clasă, deși ne-am dorit. Cert este că am terminat liceul și am decis că, împotriva tuturor, noi vrem să formăm un cuplu. Desigur că toți s-au pus împotrivă, iar pe vărul meu, părinții l-au trimis în străinătate la o rudă mai îndepărtată.
Acum mi-e foarte greu să iau legătura cu el. Am încercat în fel și chip, dar nici măcar pe rețelele de socializare nu mai am acces. Părerea mea este că pe el l-au convins părinții că este greșit să fim mpreună. Dar eu nu pot să nu mă gândesc la el. M-am îndrăgostit de vărul meu și nu pot să mi-l scot din minte. Toată viața mea s-a derulat în preajma lui și nu-mi pot lua gândul de la el.
