Sunt într-o relație cu iubitul meu de 10 ani am trecut împreună prin situații, mai bune și mai puțin bune. Suntem atât de obișnuiți unul cu altul, încât am ajuns să nu ne mai observăm în casă. Mă gândesc să mă despart de el, pentru că nu acesta este nivelul la care am vrut să ajungă această relație.
Sunt, pur și simplu, invizibilă pentru el
Credeam că atunci când vom avea niște ani lăsați în urmă ne vom înțelege din priviri. Credeam că va fi suficient să fim în aceeași casă ca să știm că suntem fericiți. Îmi imaginam că suntem suflete pereche și nu e nevoie decât de o privire pentru a ști ce vrem unul de la altul.
Dar nu suntem deloc așa. Când suntem împreună sunt, pur și simplu, invizibilă pentru el. Chiar dacă mergem la vreo întrunire, ieșire cu prietenii, evenimente, indiferent despre ce e vorba. Nici măcar nu stăm împreună. El merge cu prietenii lui și eu – pierd și eu vremea pe acolo. Dacă am prietene pe aproape, socializez cu ele.
În casă, dormim în camere separate. Am decis așa după ce am început să am probleme cu somnul și mi-a spus că îl deranjez. Nu m-am supărat atunci. E firesc să fie deranjat când el încerca să se odihnească, iar eu mă foiam în pat toată noaptea. Acum, însă, nu mai știu sigur dacă în relația asta a mai rămas ceva sau nu. Pentru că suntem, practic, colegi de apartament. De intimitate cu el nici nu îmi mai amintesc de când nu am avut parte.
Mă gândesc să mă despart de partenerul meu
Nu așa mi-am dorit, dar chiar sunt într-o situație neplăcută. Efectiv nu mai contez pentru el. Problema este că mi-aș dori să contez pentru cineva, iar dacă el nu e disponibil, s-ar putea să găsesc pe altcineva.
De câteva luni de zile am început să vorbesc cu cineva pe Facebook. Vorbim nopți întregi, când eu nu pot să dorm. Stă și-mi ține de urât până către dimineață sau până când reușesc eu să adorm. El își dorește foarte mult să ne întâlnim, dar eu nu pot să fac asta din principiu. Nici măcar pentru o cafea nu voi ieși la întâlnire cu el, pentru că am convingerea că nu va fi doar o cafea și nu vreau să îmi înșel partenerul. Chiar dacă eu nu exist pentru el.
Dar mă gândesc să mă depart de partenerul meu. Nu cred că mai pot continua așa cu el, ignorându-mă total, în timp ce eu visez să fiu, dacă nu iubită, cel puțin observată de partenerul meu. Și atunci cine știe ce se poate întâmpla.
Nu știu ce reacție ar avea dacă i-aș spune că vreau să-l părăsesc. Dar am o vagă bănuială că s-ar simți eliberat.
