Am 25 de ani și de doi ani sunt într-o relație cu un băiat cu trei ani mai mare decât mine. Încă locuiesc cu mama, pentru că nu acceptă să mă mut de acasă. Problema este că acum, mama mea s-a îndrăgostit de prietenul meu.
M-a crescut singură de la câteva luni și eu am fost tot universul ei, după ce tata a murit într-un accident de mașină. Nu s-a mai căsătorit niciodată și nu a vrut să cunoască pe nimeni. Spunea că eu sunt toată viața ei și că așa va fi mereu.
Acum i se pare că aș trăda-o dacă aș pleca de acasă. Am făcut și facultatea în orașul meu, tocmai ca să nu o supăr. Știu câte sacrificii a făcut pentru mine, iar acum am impresia că vrea să o răsplătesc pentru toate acestea. Eu o respect și îmi doresc să o pot răsplăti, dar uneori am impresia că are pretenții prea mari de la mine.
Copilăria cu ea a fost cea mai fericită perioadă din viața mea, însă totul s-a schimbat rând pe rând. Primele semne au apărut când am mers la liceu și am început să cer mai multă libertate. Colegele mele ieșeau împreună la filme, la baruri uneori; eu ieșeam cu mama. Nu îmi dădea voie să merg cu ele și îmi spunea mereu că o să fie mai bine dacă ieșim noi două. Că nu am nevoie să ies cu ele. Inclusiv în vacanțe mergem încă împreună.
Numai că tocmai din cauza asta au început să apară alte problemele. Acum mi-e și jenă să vorbesc despre asta. Dar comportamentul ei a devenit unul cu totul ciudat.
De la mama „cool” la mama penibilă
Dacă în copilărie mă mândream că am o mamă „cool”, că purta blugi rupți și toate fetele mă invidiau, spunând că e cea mai mișto mamă, acum nu mai e la fel. Adică eu nu mai sunt la fel, ea a rămas aceeași, dar ea în continuare poartă blugi rupți și chiar mai mult decât atât. Cel puțin putea să-mi lase pun mai multă libertate. Sau să se maturizeze puțin.
Dar asta e doar o mică parte a problemei. Mai grav este că, nu doar că nu se maturizează, dar începe din ce în ce mai mult să se comporte ca o adolescentă. Și, mai grav, asta în special în prezența iubitului meu.
Mama mea s-a îndrăgostit de prietenul meu
Sunt de doi ani cu el și plănuim să ne mutăm împreună. Mama însă nu acceptă ideea și spune că ar prefera să se mute Sorin la noi. De când a venit cu ideea asta, mă face mereu să mă simt jenată când vine Sorin la noi. Gesturile ei ne lasă, pur și simplu, fără cuvinte, pe amândoi. Nu știu cum să-i spun să înceteze. Îl tratează pe Sorin ca și cum ar fi un tânăr de pe vremea ei, din discotecă. Poartă ținute adolescentine, cu volănașe și culori stridente. Eu înțeleg că e încă tânără, dar are, totuși, 45 de ani. E doar penibilă și nu știu cum să o fac să înceteze.
Nu aș putea să explic ce anume e nepotrivit, dar cred că tot comportamentul ei. De la cum îl privește, intonația, felul în care îi vorbește, totul arată ca și cum ar flirta cu el. Mama mea s-a îndrăgostit de prietenul meu.
Acum Sorin evită să mai vină la noi, iar eu nu știu cum să fac să-i spun că nu mai poate continua așa.
El îmi tot spune să încerc să o înțeleg. Un prieten psiholog, căruia i-a relatat toată povestea, i-a explicat ce crede el că se întâmplă cu ea. Acum, Sorin încearcă să fie înțelegător, dar crede că cel mai bine e să o evite. Spune că probabil e prima oară, după mult timp, când e în prezența unui bărbat și că nu face conștient toate aceste lucruri. Că probabil s-au declanșat dorințe pe care și le-a refulat multă vreme din cauza mea, mai precis pentru a-mi oferi mie toată atenția ei. Chiar și așa, situația e mai mult decât jenantă pentru mine și am nevoie de un sfat pentru a o opri. Sau pentru a mă ajuta să acționez cumva, fără să o rănesc, dar să ies din situația asta.
