Marina Almășan, dezvăluiri despre cariera ei: “Eu nu mi-am dorit niciodată să ajung în televiziune”. Care este marea ei pasiune VIDEO EXCLUSIV

Marina Almășan: “Nu am datele unei persoane care arată extraordinar și merită să apară pe ecran”

Marina Almășan se bucură de o frumoasă carieră, având mulți fani care abia așteaptă o nouă apariție din partea vedetei. Aceasta are o mare pasiune, anume scrisul, lansând carte după carte. Ea ne-a oferit un interviu, în exclusivitate pentru Ego.ro, în care ne-a dezvăluit că niciodată nu și-a dorit să ajungă în televiziune, ci, mai degrabă, totul a fost o întâmplare frumoasă.

Marina Almășan: “Nu am datele unei persoane care arată extraordinar și merită să apară pe ecran”

Marina Almășan a lansat o nouă carte, prilej cu care ne-a vorbit despre această pasiune, explicând că putea să se rezume la a lansa cărți dacă nu se lansa în televiziune. În trecut, vedeta îi cerea sfatul cu privire la textele scrise regretatului artist Victor Socaciu, cel care i-a fost mulți ani partener de viață.

Marina, ai multă inspirație! Lansezi carte după carte.

Marina Almășan: Da, carte după carte. Asta înseamnă că nu am alte provocări în viață, cam asta s-ar deduce. Nu, eu scriu de când mă știu, de când aveam cam vreo 4 ani eram cu creionul în mână și scriam, pe atunci, poezii. Ulterior, am început să scriu articole. Când eram studentă, eram toată ziua prin presa studențească. Am condus și o revistă studențească. Am tot continuat să scriu până am ajuns în televiziune. Nu știu ce caut eu în televiziune, dar în fine. Am continuat să scriu și în televiziune, nu mă pot opri. Mi-am găsit un gen preferat, genul acesta de jurnal de călătorie, care îmbină două pasiuni, pasiunea pentru scris și cea pentru călătorii.

“Sunt un om modest, care are condei și știe să vorbească”

Cum adică nu știi ce cauți în televiziune?

Marina Almășan: Eu nu mi-am dorit niciodată să ajung în televiziune, am ajuns absolut întâmplător. Sunt oameni care la asta visează, să ajungă în televiziune. La mine a fost o întâmplare, am rămas acolo, este un loc de muncă pe care îl onorez cu mare devotement, pentru că îmi place ceea ce fac, dar rămâne, totuși, un accident frumos în viața mea. Nu mi-am imaginat niciodată pentru că nu am datele unei persoane care arată extraordinar și merită să apară pe ecran. Sunt un om modest, care are condei și știe să vorbească, dar care putea, foarte bine, să se rezume la cărți.

Marina Almășan
Marina Almășan

“Cartea despre Victor Socaciu a avut o altă nuanță, era legată de un om care nu mai era printre noi, de tristețile unei relații frânte în mod nedrept”

Totuși, nu te ajută faptul că ești cunoscută atunci când publici o carte?

Marina Almășan: Cu siguranță tot ce scrie o persoană publică are un impact mai mare decât ceea ce scrie un nume necunoscut, dar, ca scriitor, sunt puțin altfel ca cea de pe ecran. Cine mă citește, mă descoperă sub altă formă. Este adevărat că scrierile mele sunt jucăușe, eu nu am scris niciodată sobru. Cartea despre Victor Socaciu a avut o altă nuanță, era legată de un om care nu mai era printre noi, de tristețile unei relații frânte în mod nedrept. În rest, toate cărțile mele sunt optimiste, se citesc ușor, nu sunt alambicate, eu nu folosesc un limbaj sofisticat, ci limbajul omului de zi cu zi, de asta probabil sunt și atât de apreciate.

Apropo de Victor, te vedea când scriai? Ți-a dat vreodată un sfat în legătură cu pasiunea aceasta?

Marina Almășan: Noi, în general, formam o echipă foarte puternică. Eu asistam la procesul creației. Când el scria cântece eram pe acolo și îl auzeam cântând la chitară, iar el citea. Când aveam câte o nedumerire, câte o îndoială privind un anume text, i-l citeam lui înainte de a-l da către tipar și îmi spunea “Da, este foarte bun!” sau “Vezi că pe aici ar putea să mai fie modificat puțin!”. Deci ne ajutam, era principalul meu critic și eu, la fel, eram principalul lui critic.

Cum a felicitat-o fiul ei pentru noua carte

Vreau să știu ce a zis fiul tău când a văzut cartea.

Marina Almășan: Fiul meu a văzut-o în momentul în care au văzut-o toți pe Facebook. Am pus o poză cu cartea, zâmbeam, eram pe balcon la mine acasă. Eram cu un picior în ghips și la domiciliu mi-a fost adus primul lot de la tipar. Mi-am făcut o poză, am pus-o pe Facebook. Băiatul meu, care nu mai stă de un an și ceva cu mine, a văzut pe Facebook și m-a felicitat. Mi-a zis: “Bravo, mama, ai făcut-o!”.

Marina Almășan și fiul ei
Marina Almășan și fiul ei

A moștenit pasiunea aceasta cu scrisul?

Marina Almășan: El este foarte talentat la scris, dar nu are nicio legătură cu domeniul acesta. Este IT-ist, IT-iștii sunt oamenii care sunt cu capul în formă de calculator. Câștigă bine, este o altă lume pe care eu nu o intersectez decât așa, când am de lucru la calculator și îl sun: “Victor, salvează-mă, nu reușesc să fac cutare lucru!”. Dar, în rest, nu. Face parte din generația care nu prea citește, de scris comunică prin mesaje scurte ca să nu piardă vremea, emoticoane și asta este tot.

Care este următorul pas? Cu ce ne mai surprinzi?

Marina Almășan: O să rămân tot în genul jurnal de călătorie pentru că îmi place foarte mult. Mă pregătesc de călătorii anul viitor. Am câteva proiecte demarcate, dar încă nu vreau să vorbesc despre ele. Aștept să bat palma cu respectivii colaboratori. Și după aceea o să vorbesc. Dar, cu siguranță, anul viitor va aduce un jurnal de călătorie.

Video: Dragoș Enăchescu

10 1 note
Ți plăcut articolul? Dă și tu o notă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.