Marțea Albă, cunoscută și sub numele de Marțea Luminată, marchează a treia zi de Paște și aduce cu sine o serie de tradiții religioase și obiceiuri populare păstrate în numeroase regiuni din România. Considerată o zi cu o încărcătură aparte, Marțea Albă marchează o continuare a bucuriei Învierii lui Hristos și este respectată prin ritualuri și practici ce pun accentul pe curățenie sufletească, comuniune și repaus de la munca fizică.
Tradiții religioase și semnificații
În calendarul ortodox, Marțea Albă este marcată cu cruce roșie, indicând importanța acestei zile din punct de vedere religios. Una dintre tradițiile specifice este uscarea și sfărâmarea celui de-al doilea Sfânt Agneț, o pâine sfințită în Joia Mare, în timpul Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare. După ce este uscat, Agnețul este fărâmițat cu grijă și așezat într-un chivot, păstrat apoi pe Sfânta Masă din Altar. Din el sunt împărtășiți pe tot parcursul anului credincioșii bolnavi sau cei care nu pot ajunge la biserică.
Această rânduială bisericească evidențiază grija Bisericii pentru toți credincioșii și legătura continuă dintre comunitate și taina Euharistiei. Totodată, în această zi se continuă slujbele speciale ale Săptămânii Luminate, în care ușile Împărătești ale altarului rămân deschise, ca simbol al mormântului gol al Mântuitorului.
Este sau nu permis să speli în Marțea Albă
Dincolo de aspectele religioase, Marțea Albă este însoțită și de interdicții populare transmise din generație în generație. În această zi nu se recomandă efectuarea muncilor casnice, în special spălatul rufelor, călcatul hainelor sau curățenia generală. Această interdicție este legată de ideea că întreaga săptămână ce urmează Paștelui trebuie trăită în liniște, sărbătoare și recunoștință, fără activități care distrag atenția de la bucuria Învierii.
Tot în această zi, în multe sate femeile obișnuiesc să dea de pomană pasca rămasă de la masa de Paște și vin roșu, în memoria celor trecuți în neființă. Se crede că astfel sufletele lor primesc un semn de iubire și pomenire din partea celor vii.
Obiceiuri regionale și ciocnitul ouălor în Marțea Albă
Marțea Albă este și o zi dedicată reluării vizitelor făcute în prima zi de Paște. Practica este cunoscută sub numele de „Umblatul cu pască” și simbolizează dorința de a duce mai departe vestea Învierii. În unele părți ale țării, mai ales în Moldova, finii duc nașilor pască și colaci, ca semn de respect și mulțumire.
Tradițiile din această zi includ și reguli privind ciocnitul ouălor. Dacă în Lunea Albă se ciocnește „cap cu cap” și „cap cu dos”, în Marțea Albă este permisă ciocnirea „dos cu dos” și „coastă cu coastă”. În anumite zone se spune că este bine să se mănânce brânză în această zi, o credință care pare a se lega de simbolistica albului, dar care este mai des asociată cu perioada dinaintea Postului Mare.
Practici liturgice în Săptămâna Luminată
Pe toată durata Săptămânii Luminate, slujbele religioase au o rânduială specială. Nu se citesc Psaltirea și parastasele nu se țin, iar slujbele de înmormântare sunt adaptate pentru a reflecta mesajul Învierii. Metaniile sunt înlocuite cu închinăciuni ușoare, iar Miercurea și Vinerea din această săptămână sunt considerate zile cu dezlegare, în care se poate consuma inclusiv pește.
Originea denumirii „Marțea Albă” și semnificația simbolică a culorii
Termenul „Săptămâna Luminată” provine dintr-un vechi obicei al Bisericii, când catehumenii erau botezați în noaptea de Paște și purtau haine albe timp de o săptămână. Așadar, „luminații” erau simbol al purității și al renașterii spirituale. Acest simbolism al albului se regăsește și în denumirea de „Marțea Albă”, care accentuează curățenia trupească și sufletească specifică acestei perioade.
În unele regiuni ale țării, ziua mai este cunoscută și ca „Marțea Dracului” sau „Mătcălăul”, denumiri care sugerează o influență a superstițiilor locale asupra interpretării tradițiilor pascale.
