Părinții se confruntă în această perioadă cu un val de îmbolnăviri în rândul copiilor, mai ales cei care frecventează grădinița sau școala. Episoadele repetate de răceală sunt însoțite de un simptom care le dă mari bătăi de cap: tusea persistentă. Medicul pediatru Mihai Craiu atrage atenția că acest simptom, deși deranjant, nu trebuie tratat cu medicamente nepotrivite, deoarece unele dintre ele pot provoca reacții alergice sau efecte adverse grave.
Tusea – o provocare emoțională pentru părinți
„A venit, a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva… sau mai bine… urechile, să nu mai aud cum tușește fata/băiatul meu, după o lună de mers la grădiniță”, scrie medicul Mihai Craiu pe pagina de Facebook „Spitalul Virtual pentru Copii”.
Pediatrul subliniază că tusea este principalul motiv de îngrijorare pentru părinți în această perioadă. Spre deosebire de febră sau alte simptome care dispar rapid, tusea poate persista mult timp, ceea ce duce la exasperare și reacții de panică.
„Problema mare pe care o avem cu tusea, în fața unui copil mic, de grădiniță sau școală primară, este că aceasta ne produce exasperare și reacții de panică”, explică Mihai Craiu.
De ce tusea durează atât de mult?
Un aspect important pe care părinții trebuie să-l înțeleagă este că tusea nu dispare imediat, chiar dacă răceala s-a ameliorat.
„Trebuie spus foarte clar că orice răceală banală a unui preșcolar va produce în medie 10 zile de tuse. Iar unii copii (cam un sfert din cei răciți) vor tuși chiar și după 20 de zile, fără să fi luat o altă boală. Doar vor tuși mult, fără alte semne de agravare. Deci trebuie să ne înarmăm cu multă… răbdare!”, spune medicul.
Această persistență a tusei nu înseamnă neapărat că micuțul are o problemă gravă, dar poate fi un motiv de îngrijorare pentru părinți, care simt nevoia să intervină cât mai repede.
Medicamente periculoase pentru copii
Mulți părinți încearcă să combată tusea cu medicamente folosite frecvent de adulți, însă specialiștii avertizează că unele dintre ele sunt nerecomandate sau chiar interzise la copii mici.
Atât Academia Americană de Pediatrie, cât și FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA) recomandă evitarea medicamentelor pentru răceală și tuse (CCM – cough & cold medicines) la copiii sub 4 ani.
Printre medicamentele care nu ar trebui folosite acasă, fără supraveghere medicală, se numără:
- Antitusive (dextrometorfan, codeină)
- Expectorante (guaiafezină)
- Descongestionante nazale (pseudoefedrină, fenilefrină)
- Antihistaminice (bromfeniramin, clorfeniramin, difenhidramină)
Mai mult, FDA impune o interdicție fermă asupra utilizării codeinei și hidrocodonei la copiii sub 12 ani, iar la adolescenții cu probleme precum obezitate sau apnee obstructivă de somn, aceste medicamente pot crește riscul de deces în timpul somnului. Agenția Europeană a Medicamentului are avertizări similare.
Cum trebuie gestionată tusea la copii?
Mihai Craiu subliniază că părinții trebuie să adopte o abordare calmă și să nu recurgă imediat la medicamente pentru a combate tusea.
„Practic – planul în fața copilului mic, preșcolar, cu tuse acută este simplu… Deși pare atât de enervantă, tusea trebuie tratată cu calm. Sunt indicate doar lichide multe (ceai cald cu miere, supă clară de pui, compot… de exemplu), desfundat bine nasul (spray cu apă de mare sau lavaj) și… RĂBDARE”, recomandă pediatrul.
Pe lângă hidratare și igienizarea corespunzătoare a nasului, părinții trebuie să evite administrarea repetată de medicamente, mai ales dacă acestea nu sunt recomandate de un specialist. „Doctoriile, mai ales cele de adulți, sau cele de copii date în doze repetate, sunt cu certitudine inutile și uneori dăunătoare”, adaugă medicul.
Concluzie: răbdarea este cheia
Tusea la copii poate dura mult și poate fi frustrantă, dar nu trebuie să fie un motiv de panică. Important este ca părinții să înțeleagă că tratamentul corect include hidratare, desfundarea căilor respiratorii și răbdare, nu administrarea necontrolată de medicamente.
Prin informare corectă și o abordare calmă, părinții pot gestiona mai bine această perioadă dificilă, evitând riscurile asociate automedicației.
