Am ajuns într-un impas foarte mare și nu mai știu ce să fac. După o relație de 10 ani, în care am oferit tot ce am avut eu mai bun, mi-a zis că nu mă mai iubește. Eu încă îl iubesc nebunește și chiar nu mai știu ce să fac.
Deocamdată nu a plecat, dar acum își caută o chirie unde să se mute, pentru că spune că nu mai vrea să stea cu mine. Acum, privind în urmă, înclin să cred că a stat cu mine toți anii ăștia doar din interes.
Când l-am cunoscut pe Sorin, era încă la pământ după un divorț în urma căruia a rămas falit. Tot ce a avut împreună cu fosta lui soție s-a făcut praf. A pierdut firma, casa și custodia fiului lui. Era într-o stare deplorabilă, fără bani, fără locuință și cu moralul la pământ. Îmi spunea mereu că am fost singurul lucru bun din viața lui din ultimii ani. Chiar mă făcea să mă simt foarte iubită și asta era tot ce aveam nevoie.
L-am ajutat cu tot ce a avut nevoie
Eu aveam apartament, lucram la firma tatălui meu, pe care o voi moșteni. L-am ajutat cu tot ce am putut eu, cu tot ce a avut nevoie. Tatăl meu l-a angajat la firma lui și s-a mutat cu mine în apartament la nici două săptămâni după ce ne-am cunoscut. Până atunci stătea pe la prieteni de câteva luni, câte o noapte pe la fiecare, îl primeau când unul, când altul.
I-am oferit mai multă stabilitate decât a avut în toți cei opt ani de căsnicie. Mergeam în vacanțe exotice când voiam noi. Tatăl meu se bucura doar că mă vedea fericită și nu obiecta niciodată. Nici când i-am cumpărat o motocicletă care valora cât două mașini bune. Nici când mergeam în concedii când era mai multă treabă la firmă.
Nu era nevoie să mă mintă
El era angajat pe un post căruia cu greu îi făcea față, dar tatăl meu a avut mereu răbdare cu el să-l învețe tot ce trebuie să știe. Nu-i spunea niciodată când făcea greșeli. Întotdeauna îi spunea că e bine, dar e și mai bine dacă face altfel – și îi explica, de fapt, cum ar fi trebuit să facă.
Tatăl meu nu mi-a contestat niciodată, nicio decizie personală. Mereu a spus că are încredere în mine și în alegerile pe care le fac. De aceea, chiar dacă nu i-a plăcut în mod deosebit Sorin, spunea că va face tot ce ține de el ca lucrurile să meargă bine.
Familia mea l-a tratat exact ca și pe mine, însă acum constat că orice i-aș fi oferit, pentru el nu era suficient. El nu era acolo prezent în totalitate. Mintea lui era mereu în altă parte.
Acum nu înțeleg de ce a stat cu mine 10 ani. Dacă nu mă plăcea și avea nevoie doar de bani, putea să-mi spună că are nevoie de ajutor și l-aș fi ajutat cu dragă inimă. Am fi rămas prieteni și în ziua de azi, nu era nevoie să mă mintă că mă iubește.
Mi-a zis că nu mă mai iubește
Acum, după ce s-a stabilizat financiar, a plecat de la firma tatălui meu și și-a deschis o firmă în asociere cu un fost angajat cu care se înțelegea foarte bine. Ei își imaginează că ne vor face concurență și că ne vor lua clienții.
Ceea ce nu știu ei este că cei care lucrează cu tatăl meu au lucrat și când condițiile noastre le erau mai puțin favorabile. Ei colaborează cu firma noastră pentru omul care este tatăl meu, nu doar pentru bani. Vor fi puțini clienții pe care ni-i va putea lua. Au mai fost și alții, însă tata are obiceiul să stabilească relații solide, bazate pe încredere cu cei cu care colaborează. Astfel, când firma a trecut prin momente grele, colaboratorii lui au fost cei care l-au ajutat să salveze firma.
Dar cel mai grav este că m-a trădat, nu doar pe mine, ci și încrederea pe care tatăl meu i-a arătat-o, iar asta este foarte dureros pentru mine. Faptul că mi-a zis că nu mă mai iubește a fost doar cireașa de pe tort. În realitate, trădarea lui este cea mai dureroasă.
