Căsnicia mea a ajuns în punctul în care nu cred că mai e cale de-ntors. Cu toate că eu îmi doresc foarte mult, mai ales că mă simt vinovată. Mi-am înșelat soțul timp de două luni. Cum era de așteptat, a aflat. Pentru că ne cunoaștem atât de bine, încât nu ne putem minți.
Acesta nu este primul impas din căsicia noastră. Înainte să-l avem pe băiețelul nostru care acum are 10 ani, el a făcut același lucru. La vremea aceea o aveam doar pe fiica noastră, care are acum 14 ani. Pe atunci, micuța abia începea să meargă, avea în jur de un an. Soțul meu venea tot mai târziu acasă și își ascundea telefonul mereu. Așa că nu a fost greu să m prind că-mi ascunde ceva. Cum spuneam, ne cunoaștem prea bine pentru a ne putea minți reciproc.
A ieșit cu scandal, a plecat atunci, ne-a abandonat pe amndouă, atât pe mine, cât și pe fiica noastră. Am crezut că o să o iau de la capăt ca mamă singură. Dar după nici trei luni a venit înapoi spășit, să-l iert. Era doar o aventură și urma să se termine repede, oricum.
Am fost rănită, dar l-am iertat. Dar căsnicia noastră nu a mai fost la fel niciodată. Ne-am răcit, ne-am îndepărtat unul de altul. Nu am mai avut aceeași încredere în el și nu mă mai simțeam la fel de deschisă față de el ca și înainte.
Numai că toate astea au dus la ceea ce s-a întâmplat recent. Am întâlnit și eu pe cineva care simt că mă respectă și mă dorește. Nu m-am mai simțit atât de dorită niciodată. Și am făcut și eu ceea ce undeva, în subconștientul meu, mă simțeam îndreptățită să fac. L-am înșelat.
Mi-am înșelat soțul timp de 2 luni
Relația a durat însă puțin, pentru că după vreo două luni a aflat soțul meu.
Istoria s-a repetat, de data aceasta însă cu mine drept „călău” și el în postura de victimă. Nu știu cum se face, dar pe mine toate rudele mă arată cu degetul și îl încurajează pe el să mă părăsească. Ba, îl învață și să-mi ia copiii. Când a fost el în cauză, pe mine aceleași rude mă sfătuiau să-i trec cu vederea aventura, de dragul familiei, de dragul copilului meu. Este extrem de frustrant să vezi dubla măsură a acestor oameni. Felul în care te fac să te simți un membru „de mâna a doua” al familiei. De parcă eu aș fi tolerată în familia asta și nu aș avea aceleași drepturi ca și el.
Soțul meu a plecat acum de acasă, vine doar să vadă copiii din când în când și să-i mai ia la el. Dar spune că vrea să bage divorțul și va cere custodia. Nu poate să ceară casa, pentru că locuim în casa părinților mei, care ne-au lăsat-o nouă.
Sunt conștientă că nu am procedat corect față de el și chiar am sentimente de vinovăție pentru că mi-am înșelat soțul. Dar reacția lui mi se pare exagerată. La fel de rănită am fost și eu când el m-a înșelat și m-a părăsit. L-am primit înapoi, deși nu merita. Acum, când situația e inversă, pentru el e imposibil să mă ierte și să se întoarcă acasă.
