Monica Anghel a devenit cunoscută drept cântăreață, fiind una dintre cele mai apreciate artiste de la noi. Treptat însă a demonstrat că nu are doar o voce spectaculoasă, ci este și o actriță desăvărșită. Monica Anghel a povestit în exclusivitate pentru EGO.ro cum a ajuns să facă teatru și mai ales cine a fost persoana care a crezut cel mai tare în ea și talentul ei.
”Robert de Niro îmi place la fel de mult, este actorul meu preferat”
EGO.ro: Îți mai aduci aminte cum l-ai cunoscut pe Toni Grecu și care a fost prima colaborare cu el?
Monica Anghel: Prima colaborare cu Toni a fost imediat după Revoluție când am plecat într-un turneu în America și în Canada, la comunitățile românești de acolo. Timp de o lună de zile am stat cu ei, în aceeași casă. Continuă și astăzi colaborarea, suntem și foarte buni prieteni, în afara faptului că am lucrat și foarte mult timp împreună.
Am citit că mama a fost cea care a descoperit talentul muzical și te-a încurajat să o iei pe acest drum. Dar actoria? Cum ți-ai descoperit acest talent?
Toni Grecu a fost cel care m-a întrebat de ce nu mă gândesc să fac teatru. A fost foarte importantă întâlnirea cu Toni, atunci, în America. În Toni am avut încredere, are fler.
Mai visezi să joci alături de Robert de Niro sau între timp ai și alți favoriți la Hollywood?
Robert de Niro îmi place la fel de mult, este actorul meu preferat. L-am urmărit în toate filmele lui, nu mă așteptam să îl văd vreodată în roluri de comedie interpretate magistral.
„Nu pot să spun că mă documentez foarte mult pentru un personaj”
Revenind însă la cel mai recent rol al tău, a existat în viața ta vreo „Madam Goagăl”, de la care să te poți inspira în construirea rolului?
Da, există peste tot tipologia aceasta de personaj, important este să știi să nu discuți anumite lucruri cu astfel de doamne. Pe principiul „spune-mi, că la mine secretul tău este în siguranță” și te află tot orașul (râde).
Cât de mult te documentezi atunci când primești o astfel de provocare și mă refer aici, cât de mult încerci să cauți în viața reală tipologii ale personajelor pe care le interpretezi astfel încât să „împrumuți” din caracteristicile lor?
Nu pot să spun că mă documentez foarte mult pentru că, din fericire, eu anul acesta fac 51 de ani (zâmbește) și datorită experienței mele de viață am tot întâlnit astfel de personaje. În momentul în care primesc un astfel de rol, mă gândesc, fac conexiunile și gata. Eu asta spun tot timpul, să îmbătrânești este un privilegiu, să acumulezi experiență pe toate planurile.
Ești genul de actor care respectă întocmai scenariul unui film sau îți place să ai și partea ta de improvizație? În acest serial vom vedea și amprenta ta?
Mai și improvizez, dar nu foarte mult pentru că dacă vin colegii după mine care trebuie să își spună replica, trebuie să o facă în contextul pe care eu îl ofer. Însă, până să se termine replica, improvizez pe la mijlocul ei (râde). Întotdeauna am grijă ca ultimele cuvinte să fie așa cum sunt scrise în scenariu, ca următorul meu coleg care primește replica, să o aibă în context, în scenariu. Pentru că îmi cunosc foarte bine personajul improvizez ca atare, respectând coordonatele scenariului.
„Nu sunt deloc arogantă”
Cum este să fii căsătorită cu un bărbat mai tânăr decât tine și interlop pe deasupra? Lăsând gluma la o parte, cum a fost întâlnirea cu Ovidiu Niculescu?
Acum, la filmările pentru „Strada Speranței”, l-am cunoscut pe Ovidiu. Personajul interpretat de el nu e chiar interlop, ci e un șmecheraș de cartier, de stradă. Mia este, în general, responsabilă cu banii, cu calculele, Viorel este mai mult pe partea de furtișaguri. El se impune în fața angajaților, a lui Veverița și Ciocănel, pentru că personajele respective sunt sărace cu duhul (râde).
Multă lume, fără să te cunoască cu adevărat, ți-a pus eticheta cum că ai fi o persoană arogantă. Te-a deranjat vreodată acest atribut sau chiar au fost dăți când nu ai fost prea sociabilă cu cei din jur, din diferite motive?
Nu sunt deloc arogantă. Cred că este ultimul lucru pe care îl poți spune despre mine, asta dacă ajungi să mă cunoști. Sunt un om sensibil, emotiv, cu stările și fricile mele, și atunci, dacă vrei, poate este un soi de reținere.
