Chiar dacă tendințele recente precum „quiet quitting”, „The Great Resignation” sau „lazy girl jobs” sugerează că angajații devin tot mai puțin implicați, realitatea este alta: oamenii muncesc mai mult și mai intens ca oricând. Într-o lume tot mai digitalizată și conectată, granițele dintre viața profesională și cea personală aproape că dispar. Amanda Jones, lector superior în comportament organizațional la King’s Business School din Londra, avertizează că acest fenomen, cunoscut sub numele de „intensificare a muncii”, duce la epuizare, stres și scăderea productivității. Soluțiile țin atât de angajatori, cât și de angajați, iar stabilirea limitelor devine crucială pentru a evita burnout-ul.
Un fenomen care nu s-a oprit niciodată
Amanda Jones studiază intensificarea muncii încă din perioada în care era studentă. Ea explică faptul că acest fenomen s-a agravat constant de-a lungul deceniilor, fără perioade de retragere. Studiile realizate de profesorul Alan Felsted, una dintre figurile importante în cercetarea acestui subiect, arată că oamenii lucrează mai mult în fiecare an, fără ca acest lucru să se traducă printr-o creștere a productivității.
Jones afirmă că rezultatul acestui efort continuu nu este eficiența, ci epuizarea și detașarea emoțională față de muncă. În opinia ei, fenomenul „quiet quitting” nu este despre lene sau lipsă de motivație, ci mai degrabă o reacție firească la suprasolicitare.
Costuri personale și economice
Efectele intensificării muncii nu se văd doar în starea de bine a angajaților, ci și în economie. Angajații epuizați ajung mai frecvent în concedii medicale, devin inactivi economic și pun presiune pe sistemele de asistență socială. În plus, lipsa forței de muncă calificate devine o problemă tot mai acută, afectând direct productivitatea generală.
„Dacă facem asta cu oamenii calificați, ne sabotăm singuri dezvoltarea și capacitatea de a reduce lipsa de competențe”, avertizează Jones.
Ce pot face companiile
Tot mai multe organizații încep să testeze soluții precum săptămâna de lucru de patru zile, ceea ce reprezintă, în opinia specialiștilor, un pas important în direcția corectă. Cu toate acestea, schimbările de la nivelul companiilor ar trebui susținute și de politici publice coerente care să încurajeze un echilibru mai sănătos între viața profesională și cea personală.
Ea subliniază că fără intervenții clare, companiile riscă să alimenteze un cerc vicios în care angajații epuizați devin tot mai ineficienți, iar organizațiile tot mai vulnerabile în fața schimbărilor din piața muncii.
Munca de acasă nu înseamnă mai puțină muncă
Contrar percepției populare, munca de acasă nu înseamnă că angajații lucrează mai puțin. Dimpotrivă, accesul constant la emailuri și aplicații de comunicare îi face să participe la mai multe ședințe decât înainte. Dacă în trecut, participarea la o întâlnire era condiționată de prezența fizică, acum, prin intermediul tehnologiei, este aproape imposibil de evitat.
„Ai mai multe oportunități de a participa la muncă”, a spus Jones.
Cum ne putem proteja
Una dintre cele mai simple și eficiente metode de a evita epuizarea este stabilirea unor limite clare. Specialista recunoaște că tentația de a răspunde la emailuri și mesaje în afara programului este mare, mai ales în vacanțe, când telefonul este mereu la îndemână. Pentru a se proteja, ea își șterge aplicațiile de email și LinkedIn atunci când pleacă în concediu.
Un alt factor care întreține acest ciclu este presiunea de a fi mereu „angajabil”, de a-ți construi un brand personal și de a fi vizibil pe piața muncii. În special în rândul tinerilor, acest comportament riscă să ducă la epuizare înainte de vârsta de 30 de ani.
Responsabilitate și autocunoaștere
În lipsa unui sprijin clar din partea angajatorului, mulți angajați simt că singura soluție este să își schimbe cariera sau să se recalifice. Amanda Jones subliniază că fiecare individ trebuie să își cunoască propriile limite și să decidă ce este acceptabil și sănătos pentru el.
„Unii oameni au o predispoziție pentru a munci prea mult și avem datoria să nu-i suprasolicităm”, spune ea.
Totuși, aceștia sunt adesea cei care duc greul în organizații, motiv pentru care e cu atât mai important să fie protejați.
