Nu vreau să fiu mamă. Iubitul meu își dorește foarte tare un copil, dar eu nu mă simt pregătită

Știu că voi fi pusă la zid pentru ce voi spune acum, dar nu aș putea să afirm altceva decât ceea ce simt. Iar în acest moment simt că nu vreau să fiu mamă. Nu spun că nu voi dori asta nicodată, dar deocamdată nu mă simt pregătită. Am doar 24 de ani. Da, știu că pe vremea părinților sau a bunicilor mei, la vârsta asta erai deja „fată bătrână”. Dar nu putem face comparație între societatea de atunci și cea de acum.

Nu mă simt pregătită, am doar 24 de ani

La 24 de ani, fetele de astăzi sunt încă tinere, încă mai au nevoi să se maturizeze. Iar eu nu fac excepție.

Iubitul meu însă are 34 de ani și este nerăbdător să devină tată. Îmi tot spune că eu sunt femeia vieții lui, că sunt cea pe care a așteptat-o toată viața și că nu își dorește nimic altceva decât să ne petrecem tot restul vieții împrenă și să avem mulți copii. Totul sună foarte frumos, iar eu îl iubsc și vreau să-mi petrec cu el tot restul vieții, dar nu sunt pregătită acum să am un copil.

Iubitul vrea să ne despărțim. Mi-a zis, după 5 ani de relație, că el nu e pregătit pentru căsătorie

Gestul lui m-a șocat

Iubitul meu vrea să facem Paștele cu părinții lui. Mama lui însă nu mă suportă, nu vreau să-mi petrec sărbătorile…

Situația e de-a dreptul penibilă

Nu vreau să fiu mamă

El, de fapt, nu știe cum e să ai un copil. Eu, însă, țin minte de când s-a născut nepoțelul meu. Fratele meu s-a căsătorit acum opt ani și, în primii doi ani, au locuit la părinții noștri, până când au reușit să se redreseze finanicar după un eșec în afaceri și să se mute într-un alt apartament. Dar în acel timp au avut un copil, care plângea noapte de noapte. Eu eram elevă la liceu încă, iar nopțile acelea încă le țin minte. Erau chinuitoare. Nimeni nu dormea în casă când plângea cel mic. Mama se trezea și mergea în camera lor să vadă dacă poate să-i ajute. Trecea prin camera mea, pentru a ajunge în dormitorul lor. Încă mai țin minte cât de mult mă deranjau acele nopți de nesomn. Mi-a afectat întreaga viață, dar nu aveam ce face, pentru că era fratele meu și avea nevoie de ajutor, chiar atunci.

Atunci am aflat că ideea de a avea un copil e foarte frumoasă, e minunat când vezi cupluri cu un copil mic, dar nimeni nu știe ce e dincolo de acea imagine idilică. Nimeni nu știe câte nopți de nesomn duc după ei, câte momente chinuitoare au atunci când plânge și nu știu de ce plânge, când fug cu el la Urgențe panicați că s-a îmbolnăvit copilul. E o responsabilitate fantastic de mare, însă el nu știe aceste lucruri, pentru că nu le-a experimentat. Eu însă a, avut șansa asta și, în momentul de față, pot spune că nu vreau să fiu mamă. Nu mă simt prgătită încă pentru o astfel de responsabilitate. Cel mai probabil voi fi într-o zi, dar acea zi nu a venit încă.

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!

Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!