Rozmarinul (Rosmarinus officinalis), o plantă aromatică perenă din zona mediteraneană, iese din bucătării și intră în lumina reflectoarelor științifice datorită efectelor sale pozitive asupra sănătății. Utilizat încă din Antichitate în medicina tradițională, rozmarinul este astăzi apreciat de specialiști nu doar pentru aroma sa inconfundabilă, ci mai ales pentru capacitatea de a sprijini funcțiile creierului și sistemul imunitar.
Medicii susțin că rozmarinul poate contribui semnificativ la stimularea circulației sangvine, inclusiv la nivel cerebral, ajutând astfel la oxigenarea și hrănirea optimă a creierului. Acest proces este esențial pentru menținerea unei minți clare și a unei memorii funcționale. Printre compușii activi care contribuie la aceste efecte se numără 1,8-cineolul (eucaliptolul), o substanță ce ajută la conservarea acetilcolinei – neurotransmițător-cheie pentru învățare și memorare.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, menținerea funcțiilor cognitive devine tot mai importantă. În acest context, rozmarinul ar putea fi un aliat de nădejde.
Potrivit medicului Cornel Brotac, „această plantă aromatică conține compuși activi ce interacționează cu neurotransmițătorii creierului… Rozmarinul poate susține funcțiile cognitive, în special pe măsură ce înaintăm în vârstă”.
Un alt compus valoros este acidul carnosic, un antioxidant și antiinflamator puternic, cu rol protector asupra neuronilor. Cercetările sugerează că acest acid poate reduce riscul de deteriorare neuronală, în special în bolile precum Alzheimer, oferind un potențial natural pentru prevenție.
Rozmarinul nu își limitează acțiunea doar la sistemul nervos. Conform specialiștilor, el este utilizat de secole în tratarea afecțiunilor digestive. Stimulează digestia, reduce balonarea și calmează inflamațiile intestinale. De asemenea, planta are proprietăți antimicrobiene și antioxidante, oferind un sprijin valoros în combaterea stresului oxidativ.
„Beneficiile rozmarinului nu se limitează numai la susținerea funcțiilor cognitive… această plantă aromatică este apreciată pentru capacitatea de a stimula digestia și de a calma inflamațiile”, a precizat Cornel Brotac, potrivit Digi24.
Rozmarinul este și o sursă naturală de potasiu – aproximativ 600 mg la 100 de grame – ceea ce îl face util în reglarea glicemiei și susținerea sănătății metabolice.
Extractele de rozmarin își găsesc aplicabilitatea și în dermatologie. Studiile indică faptul că planta poate ameliora probleme ale pielii precum acneea și eczema. Datorită acidului carnosic și acidului rosmarinic, rozmarinul are efecte anti-îmbătrânire și antiinflamatoare, protejând pielea împotriva razelor UV și a radicalilor liberi.
Uleiul esențial de rozmarin s-a dovedit eficient în inhibarea dezvoltării bacteriilor și fungilor, fiind valoros nu doar în conservarea alimentelor, ci și în produse farmaceutice și cosmetice.
Deși este considerat sigur în utilizarea tradițională – în alimentație, ceaiuri sau aromaterapie – rozmarinul poate deveni problematic dacă este consumat în doze mari sau sub formă de supliment. În astfel de cazuri, pot apărea reacții adverse precum greață, vărsături sau convulsii, mai ales la persoanele predispuse la epilepsie. Interacțiunile cu medicamente anticoagulante sunt de asemenea posibile, motiv pentru care este recomandată consultarea medicului înainte de administrare.
„Consumul în exces poate provoca greață, vărsături sau, în cazuri rare, convulsii, în special la persoanele cu epilepsie”, a avertizat medicul Cornel Brotac, subliniind importanța utilizării responsabile.
Rozmarinul se remarcă astăzi nu doar ca ingredient în bucătărie, ci ca plantă medicinală complexă, cu efecte dovedite asupra sănătății creierului, digestiei, pielii și sistemului imunitar. Cu toate acestea, administrarea trebuie făcută cu prudență, în special atunci când se folosesc suplimente concentrate.