Virusul papiloma uman (HPV) este una dintre cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală în România, unde multe femei și bărbați se confruntă cu întrebări legate de evoluția acestei infecții: dispare singur virusul? Poate provoca probleme grave? Specialiștii atrag atenția că, deși în majoritatea cazurilor infecția se elimină natural, există riscuri serioase dacă HPV persistă.
HPV poate dispărea singur?
Potrivit Cleveland Clinic, în majoritatea cazurilor, sistemul imunitar reușește să elimine virusul în decurs de unul până la doi ani, fără ca pacientul să aibă vreun simptom sau să știe că a fost infectat. De fapt, majoritatea persoanelor infectate nu dezvoltă simptome și nu ajung să fie conștiente de prezența virusului.
Există însă peste 200 de tulpini diferite de HPV, iar impactul asupra organismului variază. Tulpinile cu risc scăzut pot provoca negi genitali, dar nu duc la cancer, în timp ce tulpinile cu risc ridicat pot modifica celulele cervicale sau vulvare și pot favoriza apariția cancerului.
De ce uneori HPV persistă?
Dacă sistemul imunitar este slăbit, virusul poate rămâne activ mai mult timp. Persoanele cu imunitate compromisă, precum cele cu HIV sau cele care au suferit un transplant de organ, pot întâmpina dificultăți în combaterea infecției.
În cazul tulpinilor cu risc scăzut, virusul poate cauza negi genitali care pot reveni pe parcursul vieții, chiar dacă sunt tratați prin metode chirurgicale sau prin ardere. Deși negii pot dispărea temporar, virusul rămâne prezent în organism și poate fi transmis mai departe chiar și în absența semnelor vizibile.
Tulpinile cu risc ridicat au un comportament diferit: în aproximativ 10% din cazuri, virusul nu dispare, ci poate deveni latent și să revină periodic, afectând celulele într-un mod care poate duce la apariția unor leziuni precanceroase. Dacă nu este monitorizat și tratat, acest tip de HPV poate evolua către cancer cervical, vulvar, anal sau al altor zone.
Tratamentul și monitorizarea infecției cu HPV
Nu există un tratament care să elimine complet virusul din organism, însă sistemul imunitar reușește adesea să-l controleze și să-l elimine de la sine. Pentru efectele cauzate de virus există diverse metode terapeutice.
Negii genitali pot fi îndepărtați prin tratamente locale, cum ar fi excizia sau arderea, însă aceștia pot reveni. În cazul în care virusul cauzează modificări celulare precanceroase, există proceduri medicale, precum crioterapia sau biopsia conică, care pot reduce riscul dezvoltării cancerului.
Screeningul regulat este esențial, mai ales pentru femei, care ar trebui să înceapă testările Papanicolau începând cu vârsta de 21 de ani. Bărbații nu sunt testați de rutină pentru HPV, decât în situații în care există suspiciuni sau leziuni vizibile.
Prevenirea infecției cu HPV
Vaccinarea și practicarea sexului protejat sunt cele mai eficiente metode de prevenire a infecției cu HPV. Vaccinul, care constă într-o serie de trei doze, protejează împotriva celor mai frecvente nouă tulpini ale virusului, inclusiv cele responsabile pentru majoritatea cazurilor de cancer.
Este recomandat ca preadolescenții să primească vaccinul între 11 și 12 ani, dar acesta este disponibil și pentru adulți până la 45 de ani. Chiar și persoanele care au avut anterior o infecție cu HPV pot beneficia de vaccin, deoarece acesta acoperă mai multe tipuri de virus.
Vaccinarea anti-HPV gratuită în România
În România, vaccinarea anti-HPV devine gratuită pentru toți tinerii cu vârste între 11 și 26 de ani, atât fete, cât și băieți, prin intermediul medicilor de familie, conform unei noi legi adoptate recent de Parlament. Această măsură este un pas important în prevenirea cancerului de col uterin, ținând cont că România are cea mai ridicată rată a mortalității prin această boală din Uniunea Europeană.
Vaccinul folosit în România este Gardasil 9, care oferă protecție împotriva celor mai periculoase tulpini ale virusului. Programul național de vaccinare va include administrarea vaccinului, iar părinții sunt încurajați să ceară informații medicilor pentru a programa vaccinarea copiilor. La copiii între 9 și 14 ani, vaccinarea se face în două doze, iar la cei peste 15 ani sunt necesare trei doze.
