Satul băcăuan Deleni a trăit joi, 5 iunie 2025, un moment de durere colectivă: sute de oameni au însoțit-o pe Teodora Marcu, tânăra de 23 de ani împușcată pe 31 mai în cartierul Cosmopolis, pe drumul fără întoarcere spre cimitirul local. Sicriul alb, înconjurat de flori și lumânări, a fost coborât în pământ sub ochii înlăcrimați ai familiei și vecinilor care încă nu pot accepta dispariția unei vieți aflate la început de drum.
Cu spațiul gol al Adinei lângă groapă, atenția tuturor s-a îndreptat spre telefonul familiei, de unde s-a citit un omagiu sfâșietor.
„Nu vreau și nu pot accepta că nu îmi mai încep ziua pe video call cu tine, ‘Tităr’ a mea”, a scris Adina, abia devenită mamă luna trecută.
Ea nu a putut zbura în România din cauza restricțiilor medicale impuse după naștere, dar a lăsat fraze care au făcut fiorii compasiunii să traverseze mulțimea:
„Îți promit că voi fi alături de Alex și Emma. Îți promit că voi avea grijă de ea ca de fetița mea”.
Teodora Marcu a fost împușcată în plină zi de un bărbat de 49 de ani care, potrivit anchetatorilor, o urmărea obsesiv. Individul a tras patru focuri, apoi și-a pus capăt vieții într-o parcare din același complex rezidențial. Brutalitatea faptei a inflamat rețelele sociale și a stârnit un val de reacții de la șoc la revoltă. În lipsa unor explicații oficiale despre motivele urmăririi, comunitatea online a transformat tragedia într-un simbol al nesiguranței cotidiene.
Soțul victimei, Alex Marcu, a stat tot timpul la câțiva pași de sicriu, ținând strâns mâna micuței Emma. Cu voce tremurândă, a rostit numele Teodorei și a repetat, ca un refren:
„Te vom iubi mereu”.
În același timp, Adina a transmis de peste hotare nădejdea că familia va rămâne unită:
„Dumnezeu să te aibă în paza Lui, sufletul nostru drag și bun, acolo unde nu există durere, ci doar lumină”.
Mesajul încheie o poveste scurtă, dar plină de ecou, despre două surori despărțite de kilometri și de un final crud.
Locuitorii din Deleni au aprins lumânări la poarta casei familiei Marcu, iar preotul satului a subliniat, la slujbă, nevoia de solidaritate în fața violenței inexplicabile. Oamenii au ieșit pe ulițe în tăcere, asemenea unui ultim gard de onoare. Faptul că Adina nu a putut fi prezentă fizic a transformat ceremonia într-o reafirmare a legăturilor de familie, demonstrând că durerea și susținerea pot traversa orice graniță atunci când sunt întărite de promisiuni ferme.