Sorin Pârcălab și-a început cariera de comediant în clasa a 8-a. „Ne-am costumat în actrițe de telenovele. Eu eram Marimar” EXCLUSIV

Sorin Pârcălab este un dintre cei mai cunoscuți comediați din România, iar începând de sâmbătă, 7 mai, admiratorii îl pot vedea în fiecare sâmbătă și duminică în serialul „Strada Speranței” (Kanal D). Înainte de lansare, actorul a vorbit în exclusivitate pentru EGO.ro despre începuturile lui în comedie, cât de mult a contat umorul atunci când a cunoscut-o pe mama copiilor lui, dar și cum a fost întâlnirea cu Toni Grecu, cel care produce serialul în care joacă.

Cum și-a început Sorin Pîrcălab cariera de comediant

EGO.ro: Ești printre cei mai „vechi” comedianți din România, însă niciodată nu am știut de unde ai moștenit de fapt talentul? Firea cui o moștenești sau de mic la voi în care erau hohote de râs?

Sorin Pârcălab: Ambii mei bunici au avut simțul umorului. Fiecare avea un stil diferit și îmi place să cred că de la ei l-am moștenit. Și tatăl meu avea un extraordinar simț al umorului.

Familia Măruță se pregătește pentru un nou film, după succesul înregistrat de „Tati part-time”. David Măruță nu pare că vrea…

”Să nu se amestece programul”

Simona Pătruleasa, despre prima întâlnire cu soțul ei: “Am fost la o înghețată!”. Secretul relației lor care durează de 19…

Cum a fost cucerită

Care a fost prima ta apariție în fața publicului? Îți mai aduci aminte de unde te-ai inspirat pentru numărul tău?

Prima din viața mea a fost când eram la grădiniță, aveam de făcut un dans cu cosmonauți. Apoi, făcând comedie, la sfârșitul clasei a opta am participat la un moment organizat de colegii de clasă ai surorii mele. În timpul liceului și în facultate am făcut parte din cluburi de comedie. Primul moment public în calitate de om care trebuie să stârnească râsul a fost în clasa a opta. Ne-am costumat toți în actrițe de telenovele. Era un concurs de Miss și fiecare aveam un nume de personaj de telenovele. Eu eram Marimar (n.r. personaj interpretat de Thalia în telenovela cu același nume). Mă uitam la telenovele cu mama, pentru că așa scăpam de teme (râde).

„Eram pregătit să fiu inginer”

Nu cred că știai din adolescență ce înseamnă fenomenul de stand-up comedy, așa că presupun că ai avut și o meserie de rezervă. Ce profesie voiai să urmezi în cazul în care nu ai fi cunoscut succesul ca și comediant?

M-am apucat de comedie, paradoxal, înainte să am succes. Nu știam că se va întâmpla asta. Eu eram pregătit să fiu inginer, am terminat Electronică și Telecomunicații și un master în Roboți Industriali.

Când a fost trecerea de la pasiune la profesionalism și când ai început să câștigi cu adevărat bani din asta?

Când eram în facultate am început să facem bani cu clubul de comedie. Am început să mergem la nunți și făceam pantomimă muzicală, apoi am colaborat cu barul de noapte al hotelului Continental din Timișoara. În perioada aia am început să îmi conturez ideea că s-ar putea trăi din asta, eram în facultate, aveam 23 de ani. Nu doream să facem comdie, dar aveam o frică. În perioada aia nu se făcea stand-up în cluburi. În 2004, oamenii înțelegeau cumva ce este acest tip de comedie și eu am știut că e ceea ce îmi doresc să fac. În acei ani am avut un contract cu un club din Timișoara, era gândit ca un club de stand-up și acolo am făcut un moment scurt, după care am renunțat timp de vreo doi ani. Colegii mei de trupă spuneau că nu are niciun viitor acest tip de comedie.

Cred că toate momentele tale sunt inspirate din cazuri reale, duse într-o zonă umoristică. Totuși, unele situații sunt amuzante când le relatezi în cadrul unui show, nu și când te lovești real de ele. Găsești puterea să vezi umorul și când ești prins într-o situație precum înmnatriculatul mașinii, spre exemplu, sau plata unor impozite?

Nu, în acele momente nu. Dar ca să nu fie o bucată de viață pierdută trebuie să îi dai alt sens și comedia pare o idee bună. Eu am foarte mulți nervi pe care îi „distilez” și le dau o notă comică (râde).

„Soția mea nu știa că fac stand-up comedy. A fost șocată când mă opreau oamenii pe stradă”

Știu că nu prea vorbești despre viața personală, însă nu am cum să nu te întreb dacă ai cucerit-o pe soția ta cu umorul tău sau ei nu i se par amuzante toate glumele tale?

Nu ne-am cunoscut la un spectacol, nu știa că fac stand-up, era în afara lumii ăsteia. Dacă am cucerit-o cu umorul? Probabil că acest lucru a avut un aport. Nu mă știa. Șocul mai mare a fost când mă opreau oamenii pe stradă să mai facem o poză.

Copiii îți seamănă, la modul că la voi în care e mereu o hlizeală sau sunt la vârsta la care li se pare mai interesant să se joace pe Playstation decât să meargă pe undeva cu voi?

Pentru ei este mai interesant momentul băiței, pentru că sunt mici. Lumea are impresia, pentru că sunt comediant, că tot timpul acasă este o hlizeală. Nu este așa. Suntem o familie normală, avem bucăți în care râdem, bucăți în care suntem mai supărați, afectați de oboseală. Faptul că reușim să depășim momentele de tristețe și de supărare cu umor este altceva.

Îl admira pe Toni Grecu încă din copilărie

În curând publicul te poate urmări într-un nou serial, „Strada Speranței”. Până când te vedem pe micul ecran, ai putea să ne spui ce fel de tipologie de personaj vei interpreta? Te regăsești cumva în personajul tău sau este total opus?

Este un om căruia i se întâmplă doar nenorociri. Nelu este un om care nu are curaj să facă ce și-ar dori și plătește acest lucru. Rămâne prins într-o cursă fără final. Este ghinionistul, un om care a luat niște decizii cu care nu este împăcat. Fiecare om se regăsește la un moment dat în acest personaj. Sunr rari oamenii care nu trec prin această zonă de căutare a vieții. Acest personaj este în fiecare dintre noi. De altfel, cei de acasă se vor regăsi în toate personajele din serialul „Strada Speranței”, ele ies la suprafață în diferite situații din viața noastră.

Cum a venit propunerea pentru acest serial? Te-a contactat Toni Grecu sau ai auzit de casting și te-ai înscris?

Am auzit de casting și m-a înscris. Și se pare că l-am luat (râde).

Cum a fost întâlnirea cu Toni Grecu, pe care presupunem că-l admiri încă de pe vremea când făcea parte din grupul Divertis, care fără îndoială a deschis drumul către ceea ce înseamnă astăzi stand-up comedy în România?

Ați presupus bine. A fost o întâlnire normală, eu îmi aduc aminte că abia așteptam să înceapă emisiunea când eram copil. Acest proiect este extraordianr și în fiecare zi sunt recunoscător pentru ceea ce trăiesc și pentru oamenii pe care îi întâlnesc.

„Am făcut stand-up neștiind exact cum se face. Am luat-o de la 0”

Ai avut vreun mentor de-a lungul carierei tale sau ai preferat să nu te inspiri de la nimeni și să îți creezi propriul personaj pe scenă?

Nu am avut mentori, au fost comedianți care mi-au plăcut foarte mult. Noi neavând această cultură a stand-upului și încercând să o generăm, nu aveam modele pe care să le copiem. Am făcut stand-up neștiind exact cum se face sau cu cine să vorbim, am luat-o de la 0. Am sunat la cluburi, explicam ce este și îi întrebam dacă vor să facă seri dedicate. Nu am avut un drum bătătorit.

Apropos de scenă. S-a supărat vreun apropiat sau vreo rudă în momentul în care ai povestit o întâmplare amuzantă în care era personajul principal?

Dacă s-au supărat nu am aflat și dacă se vor supăra, probabil o să aflu.

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!