Sunt căsătorită de un an și jumătate, dar încă nu simt că am o familie. Deși am avut nenumărate discuții cu soțul meu, el în nu poate să se dezlipească de fusta mamei. Soțul meu e în continuare băiatul mamei.
Nu pot să cred că am ajuns în situația asta
Astfel de discuții am avut și înainte de căsătorie, pentru că de când suntem împreună, am avut impresia că mama lui are această obsesie să-l controleze. Partea proastă e că acum vrea să mă controleze și pe mine, iar eu nu sunt obișnuită cu așa ceva. Eu cu mama mea am avut mereu o relație foarte bună, dar nu m-a controlat niciodată. Mereu am avut încredere una în alta și nu a fost nevoie să mă „țină de mână”, pas cu pas.
Am încercat să discut cu ea, dar mi-a reproșat că încerc să-l îndepărtez pe fiul ei de ea. Este unicul ei copil și înțeleg că e atașată de el. Știu că a fost o tragedie când a murit soțul ei și că de atunci toată speranța și-a pus-o în George, soțul meu. Dar George are acum 38 de ani și cred că ar fi vremea să ia decizii de unul singur. Sau să se sfătuiască cu mine, pentru că eu sunt soția lui.
Din păcate, tot ce facem trebuie să treacă prin filtrul mamei lui. Orice am vrea să facem, mama lui trebuie să fie de acord. Mie nu mi se pare chiar normal. Mai ales că în curând o să avem un copil.
Am acceptat să stăm cu mama lui pentru că mi-a fost cumva milă, știind cât e de atașată. Dar i-am atras mereu atenția să nu se mai implice în discuțiile noastre pentru că ne privesc doar pe noi. De fiecare dată s-a supărat și mi-a spus că sunt obraznică.
Soțul meu e în continuare băiatul mamei
Acum îmi doresc să ne mutăn în chirie. Nu mai vreau să stăm cu ea. Dar când aude, începe să plângă și se victimizează. Iar George se topește tot și nu mai poate de mila ei.
I-am spus soțului meu acum o lună că vreau să ne mutăm, după ce mama lui a intrat, din nou, la noi în dormitor fără ca măcar să bat la ușă. Chiar dacă era la orele prânzului, nici atunci nu poate intra val-vârtej în camera noastră. Noi tocmai aveam un moment de intimitate. Soțul meu mă ținea în brațe și îmi mângâia părul și îmi promitea că în final o să fie bine, că important e acum copilul și că ne vom găsi echilibrul. Și că mama lui se va relaxa și ne va lăsa în pace după ce va fi bunică. A fost momentul în care ușa s-a dat în lături cu putere și a intrat soacra mea în cameră. Mi-a stat inima în loc de spaimă. M-am înfuriat instant și am rugat-o, ca și de atâtea alte ori,să nu mai facă asta, să nu mai intre în camera noastră neanunțată. Ca și alte dăți, mi-a spus că nu o respect și că îi vorbesc urât.
De atunci nu mai vreau să stau acolo. I-am spus soțului meu că vreau să ne mutăm iar el acum îmi spune că îl pun între ciocan și nicovală. Eu nu cred asta, eu cred că i-am dat ocazia să arate că e bărbat. Pentru că soțul meu e în continuare băiatul mamei și nu vrea să iasă din starea asta.
