Soțul meu este indiferent cu mine. El spune că mă iubește, dar îl simt distant și rece

Am auzit suficiente povești despre căsnicie, încât să știu că după un timp, pasiunea dispare. Până la urmă, mi se pare explicabil și din punct de vedere psihologic. Dar chiar dacă știi lucrurile acestea, parcă tot mai aștepți, măcar din când în când, o dovadă de afecțiune din partea lui. Chiar și după 10 ani de căsnicie, mai vrei să știi că e acolo pentru tine, că încă ține la tine. Pot accepta că dispare pasiunea, dar mi-e greu să accept lipsa afecțiunii. Soțul meu este indiferent cu mine și, chiar dacă spune că mă iubește, eu simt că e rece și distant. Asta nu mai e doar lipsa pasiunii. E indiferență și, bănuiesc eu, o pasiune orientată către altcineva.

Oare există o altă persoană la mijloc?

Din ce în ce mai mult am impresia că există o altă persoană la mijloc, pentru că nu găsesc altfel nicio explicație pentru indiferența lui care s-a instalat brusc. Chiar dacă nu am încă nicio certitudine, al șaselea simț îmi spune că e real.

Brusc, de câteva săptămâni, nu mai avem nimic de vorbit când suntem împreună. Preferă să stea pe telefon sau pe tabletă, chiar și când suntem la masă. E de-a dreptul frustrant să ieși cu el la masă – și asta acceptă doar pentru că insist eu – iar el, în afară de ceea ce-i spune chelnerului, nu mai spune nimic. Îl întreb ceva, îmi răspunde monosilabic: da, nu, nu știu. Îi propun să facem ceva, să mergem undeva, iar răspunsul lui e la fel: da, o să vedem.

Soțul meu este indiferent cu mine

Nu înțeleg unde a dispărut bărbatul cu care m-am căsătorit. Era vesel, mereu avea ceva frumos să-mi spună. Râdeam mult împreună, făceam totul în doi. Apoi au venit copiii și, cum e firesc, sarcinile s-au mai împărțit, timpul împreună a mai scăzut, dar de câte ori reușeam să fim doar noi doi, totul era minunat.

Chiar și când ieșeam cu copiii împreună, sau când petreceam acasă timp cu toții, era foarte bine. Îl simțeam prezent, implicat, acolo cu tot sufletul. Se ocupa de cei mici, fiul nostru îl idolatrizează. Pe fiica noastră o alinta extrem de mult, îi spunea „prințesa lui tata”. Acum abia îi observă prin casă. Când vor puțină atenție din partea lui, țipă la ei, îi repezește.

E total absent

Chiar nu înțeleg ce se întâmplă cu el. Nu mi se pare că ar avea probleme. Nu are expresia unui om îngrijorat, ci doar absent. Pare absorbit cu totul de telefon, orice o fi făcând acolo, pentru că eu nu-l urmăresc.

Nu înțeleg de ce soțul meu este indiferent cu mine, de ce își neglijează copiii, familia, pe mine. Unde s-a rupt firul ce ne lega atât de bine, unde ne-am pierdut unul de altul? Unde am greșit? Sunt o mulțime de întrebări la care nu reușesc să găsesc răspuns.