Căsnicia mea este pe cale să se destrame. Chiar dacă nu mă cert niciodată cu soțul meu și din afară pare că ne merge bine, îl simt că s-a îndepărtat de mine. Nu mai avem nici măcar acele mici discuții obișnuite, la masă sau la cafea, dimineață. În plus, soțul meu nu se mai atinge de mine de luni bune.
De câte ori încerc să mă apropii de el îmi spune că e obosit și că nu e în formă bună. Dar eu știu că motivul e altul.
Sunt cel puțn șase luni de când durează situația asta. La început am crezut că e într-o stare proastă și că o să-i teracă. Dar apoi situația s-a tot prelungit și am știut că se întâmplă ceva. Îl simțeam distant și, pur și simplu, nu aveam nevoie de cuvinte sau de dovezi pentru a înțelege că se întâmplă ceva cu el.
Apoi am aflat de la soția unui coleg de-al lui, care îmi este și prietenă, că soțul meu are o aventură cu o colegă de la serviciu. Soțul prietenei mele l-a dat de gol pe soțul meu, fără să vrea. Când mi-am dat seama care este problema, de fapt, mi-am zis că e criza bărbatului de vârstă mijlocie. Am rămas calmă și am așteptat să treacă, iar între timp încercam să-l ajut, să-l susțin, cât m-am priceput.
Din păcate, „criza” a evoluat și s-a transformat într-o relație. Sunt cel puțin șase luni de când acasă vine doar să mănânce și să doarmă. În schimb, cea mai mare partea timpului și-o petrece la serviciu și, după aceea, numai ei știu pe unde-și petrec timpul.
Soțul meu nu se mai atinge de mine
El nu știe că eu știu. Nu am avut curaj să-i spun că am aflat. Prietena mea a încercat, apoi, să afle mai multe detalii și mi-a spus, apoi, tot ce a aflat despre relația lor.
Din păcate, sunt sigură că e o doar chestie de timp, până când va veni și-mi va spune că mă părăsește. Femeia cu care are această relație este singură și disponibilă. Când își va face curaj să-mi spună că mă părăsește, îl va primi cu brațele deschise.
Acum îmi fac reproșuri că am stat atât de liniștită, știind că el are o relație extraconjugală. Deși am suferit când am aflat, mi-am zis că nu e cazul să fac o criză de gelozie. Noi nu suntem acel gen de oameni. Am fost mereu sinceri unul cu altul și, chiar când am făcut greșeli, ne-am spus reciproc. Am încercat mereu să nu existe între noi nimic care să ne poată crea, la un moment dat, probleme.
Răceala lui din ultimele luni e un semnal clar că mariajul nostru a ajuns la final, după aproape 20 de ani de căsnicie. Și partea cea mai proastă este că nu știu cum să reacționez. Nu știu ce ar trebui să fac, pentru a-l face să revină la familia lui.
Poate un sfat avizat mi-ar prinde bine, pentru că sunt pur și simplu bulversată de această situație. Iar faptul că soțul meu n use mai atinge de mine nu face decât să complice lucrurile și mai mult.
