Vara este sezonul nunților în România, iar tradițiile joacă un rol important în fiecare ceremonie. Una dintre cele mai cunoscute urări pe care le primesc mirii este „Casă de piatră”. Prin această expresie, invitații doresc ca familia nou formată să fie puternică, stabilă și fericită pe termen lung. Cu toate acestea, puțini știu care este originea acestei urări și faptul că, în anumite contexte, ea poate fi considerată greșită sau nepotrivită.
Expresia „Casă de piatră” provine din vremuri foarte vechi, încă din Antichitate. Atunci, în culturile din Orientul Apropiat și în lumea greco-romană, piatra simboliza durabilitatea, stabilitatea și protecția. De aceea, templele, monumentele și clădirile importante erau construite din piatră pentru a rezista cât mai mult timp. În tradițiile românești, mirii aruncau bucăți de piatră pe acoperișul casei unde urmau să locuiască, ca semn de protecție și de dorință ca locuința să fie trainică.
Această practică a dispărut, dar urarea „Casă de piatră” a rămas ca simbol al unei căsnicii care durează o viață, rezistând necazurilor și greutăților. În folclorul românesc, o casă construită din piatră era considerată o locuință sigură, față de cele din lemn sau lut care puteau fi mai fragile.
Nunta marchează începutul unei noi etape în viața cuplului, iar „Casă de piatră” este una dintre cele mai folosite urări adresate mirilor. Deși pare să facă referire doar la o casă fizică, această expresie vrea să transmită dorința ca familia să fie solidă, trainică, și ferită de probleme. Este o metaforă pentru o viață de familie construită pe o temelie puternică și durabilă.
În plus, în unele culturi, piatra este văzută și ca un simbol al fertilității. Femeile obișnuiau să poarte pietre mici în ziua nunții, pentru a fi binecuvântate cu copii sănătoși. Casa este de asemenea văzută ca un spațiu al adunării oamenilor și al începutului unei noi vieți, iar fiecare copil născut devine o „piatră” ce întărește familia.
Deși urarea este făcută cu intenții bune, ea poate fi considerată nepotrivită din mai multe motive. În primul rând, expresia nu provine din Biblie și nu este o urare religioasă tradițională. Unii preoți și credincioși consideră că adăugarea unor simboluri necanonice în cadrul unei ceremonii religioase, cum este cununia, nu este recomandată.
În plus, piatra, pe lângă simbolul său pozitiv de durabilitate, poate avea și conotații negative, cum ar fi rigiditatea, duritatea sau lipsa de comunicare. O căsnicie sănătoasă nu înseamnă doar stabilitate, ci și flexibilitate, înțelegere și comunicare deschisă. Astfel, urarea „Casă de piatră” poate părea uneori rece sau formală, lipsită de emoție personală.
O urare considerată mai potrivită este „Casă pe piatră”. Aceasta subliniază ideea unui cămin construit pe o temelie solidă, dar vie și flexibilă, bazată pe valori spirituale și morale puternice, cum ar fi credința, răbdarea, iubirea și înțelepciunea. Această formulare respectă mai bine spiritul unei vieți de familie trainice și armonioase.
În unele regiuni ale României, precum Maramureș sau Bucovina, se evită expresia „Casă de piatră”, considerată aducătoare de ghinion. În schimb, se folosesc urări precum „Să aveți viață lungă și fericită!”, care exprimă dorințe de bine fără conotații negative.