Am fost prieteni aproape 10 ani, înainte să ne putem căsători. Am luptat cu toate piedicile unor tipare ale societății, tipare în care nu ne-am încadrat. Și după ce am răzbit și, în sfîrșit, ne-am căsătorit, acum vrea să ne despărțim. I-am găsit în telefon conversațiile cu o colegă de care s-a apropiat neașteptat de mult.
Suntem căsătoriți de 15 ani
Avem acum 15 ani de căsătorie. Asta după ce 10 ani am fost împreună, fără să ne putem căsători, însă. Eu provin dintr-o familie înstărită, iar Gabi nu era considerat persoana potrivită, în opinia alor mei.
Nu doar că nu avea o familie care să se ridice la nivelul părinților mei, dar nici măcar nu mersese la facultate. Din păcate, părinții lui nu și-ar fi permis să îl întrețină patru ani – cât se făcea la vremea aceea – la facultate, pentru că acasă mai erau încă cinci frați mai mici. El, fiind cel mai mare, toată lumea se aștepta ca după ce a terminat clasa a zecea să se ducă la muncă. Și așa a făcut, nu le-a înșelat așteptările. Însă Gabi, care locuia la doar câteva sute de metri de noi, era sufletul meu pereche, iar noi am descoperit asta încă de foarte mici. Eram doar niște copii, însă simțeam nevoia să stăm împreună mereu, să vorbim, să ne cerem părerea reciproc, să visăm la viața noastră împreună.
Ne-am căsătorit pe ascuns
Ne înțelegeam extraordinar de bine, iar mai târziu, să ne declarăm iubirea a venit foarte firesc. Nici chiar cei patru ani de facultate nu m-au putut ține departe de el. Chiar dacă nu vorbeam cu săptămânile, știam că atunci când vin acasă, totul reintră în normal. Și așa a fost. A muncit cu sârguință și a terminat liceul seral, iar ulterior a mers și facultate, tot la seral, pentru că el trebuia să și muncească, pentru a-și ajuta familia. Acum 25 de ani nu era la îndemâna oricui să facă o facutate, iar una privată ieșea din discuție din cauza lipsei de bani.
Eu nu înțelegeam cum de părinții mei nu îl vedeau cum îl vedeam eu. Adică un băiat extraordinar de serios și de ambițios, atent, empatic, lângă care mi-aș fi petrecut întreaga viață.
Erau aproape 10 ani de când părinții noștri se opuneau relației noastre. Ajunseserăm să ne ntâlnim pe ascuns și tot pe ascuns ne-am și căsătorit la starea civilă. Puși în fața faptului împlinit, părinții noștri au cedat și, în fine, am făcut nunta tradițională și am putut să ne trăim viața de cuplu plenar.
Acum avem un băiat și o fată și am crezut că familia noastră este ceea ce ne dă nouă putere. Însă de curând am făcut o descoperire care m-a zguduit, pur și simplu.
Vrea să ne despărțim
Sunt luni de zile de când comunicarea dintre noi nu mai seamănă cu ceea ce știam noi. E mereu retras, abia vorbește dacă-l întreb ceva. Stă într-un fotoliu toată ziua și e absent total. Inițial am crezut că e obosit de la muncă. Obosit de viață, de copii, de faptul că nu am mai avut o vacanță în care să fim doar noi doi de ani de zile și credeam că duce lipsa acelor ani.
Însă mi-a atras atenția faptul că stă mereu cu telefonul în mână și mereu tastează câte ceva. M-a făcut curioasă și, contrar firii mele, m-am uitat. Ei bine, ceea ce am găsit acolo m-a făcut să cred că mariajul nostru se zdruncină din temelii. Acum mi-e clar că vrea să ne despărțim și că tot acel comportament este, de fapt, doar un preambul al unui dezastru. Pentru că mesajele pe care le împărtășea cu colega lui erau de-a dreptul șocante pentru mine.
Îi împărtășește cele mai intime gînduri ale lui, ceea ce cu mine nu mai face de ani de zile. A ajuns să-i spună că nu mă mai suportă, că nu știe ce a văzut la mine toată viața. Îi face promisiuni că va scăpa din colivia în care l-am închis, încă de când era foarte tânăr. Că se va elibera pentru a putea fi cu ea.
Nu știu cum să-l fac să se răzgândească
Pentru mine este clar că e sfârșitul acestei căsnicii, pentru că nu văd nicio șansă să se mai întoarcă, măcar cu sufetul, la familia lui. Mi-e foarte greu să accept asta, iar dacă cineva ar putea să mă ajute cu un sfat, aș primi bucuroasă. Aș vrea să știu cum i-aș putea reaminti cât de frumoși eram împreună. Cât de intensă a fost iubirea noastră și câte sacrificii am făcut pentru a putea fi azi împreună. I-aș reaminti cât e mult înseamnă el pentru copiii noștri, cum fiul lui îl vede ca pe un idol. I-aș cere să se gândească la cum îi va zdrobi sufletul de copil atunci când va pleca, doar ca să fie cu o altă femeie. I-aș cere să se gândească la toate acestea acum, că știu că vrea să ne despărțim.
