România se află printre țările europene cu cele mai mari procente de copii expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială. Aproape o treime dintre copiii români se confruntă cu dificultăți care le pot afecta întreaga viață. Potrivit datelor Eurostat din 2024, doar Bulgaria și Spania au înregistrat valori mai ridicate. Deși s-au făcut progrese față de anul precedent, problema rămâne gravă, mai ales în zonele rurale. Nivelul de educație al părinților joacă un rol major în determinarea condițiilor de trai ale copiilor, iar lipsa resurselor forțează mulți minori să muncească de la vârste fragede.
România, în topul țărilor europene cu cei mai mulți copii expuși riscului de sărăcie
În 2024, 33,8% dintre copiii din România erau expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială. Acest procent o plasează pe locul al treilea în Uniunea Europeană, după Bulgaria (35,1%) și Spania (34,6%). Media europeană a fost de 24,2%, în ușoară scădere față de 2023.
România a înregistrat cea mai mare scădere anuală a acestui procent, cu 5,2 puncte procentuale mai puțin față de anul anterior. Dacă această tendință va continua, se estimează că până la finalul anului 2025, rata ar putea coborî sub pragul de 30%.
În alte țări europene, situația a evoluat în direcția opusă. Finlanda, Croația și Belgia au avut cele mai mari creșteri, iar Italia a rămas la același nivel, fără niciun progres.
Educația părinților influențează direct șansele copiilor
Unul dintre cei mai importanți factori care determină riscul de sărăcie în rândul copiilor este nivelul de educație al părinților. La nivel european, copiii cu părinți mai educați sunt mult mai puțin expuși acestui risc.
În România, diferența este una dintre cele mai mari din UE. Doar 5% dintre copiii cu părinți cu un nivel ridicat de educație sunt în pericol de sărăcie, în timp ce 75% dintre copiii cu părinți cu educație scăzută trăiesc în condiții dificile. Această diferență de aproape 70% este printre cele mai ridicate din Europa.
Această realitate arată cât de importantă este educația adulților în formarea unui viitor mai stabil pentru generațiile următoare. În lipsa accesului la educație și la locuri de muncă stabile, riscul de sărăcie rămâne ridicat.
Mediul rural, cel mai afectat de lipsurile materiale
Diferențele dintre mediul urban și cel rural sunt semnificative. În sate, aproape jumătate dintre copii trăiesc în familii care nu au bani suficienți pentru nevoile de bază. Multe gospodării din mediul rural nu au venituri din salarii, ci se bazează pe ajutoare sociale, pensii sau surse neregulate de bani.
Familiile se confruntă cu dificultăți mari în a asigura copiilor mâncare, haine sau produse de igienă. Aproape 40% dintre gospodării au fost nevoite să cumpere alimente pe datorie în cursul anului 2024. Mulți părinți nu reușesc să le cumpere celor mici îmbrăcăminte sau încălțăminte, iar produsele de îngrijire sunt, în multe cazuri, neglijate.
Pe fondul acestor greutăți, o parte importantă a adulților aleg să plece la muncă în străinătate, lăsând copiii în grija rudelor sau chiar singuri. Aproximativ 19% dintre copiii din mediul rural trăiesc în astfel de situații.
Munca de la vârste fragede și abandonul școlar
În lipsa unui sprijin real și constant, mulți copii din satele românești ajung să muncească pentru a-și ajuta familia. Aproape două treimi dintre copiii de vârstă școlară sunt implicați în activități lucrative, iar un procent mare dintre adolescenți nu își mai doresc să continue studiile după gimnaziu.
Părinții din comunitățile marginalizate nu reușesc să-i trimită pe cei mici la grădiniță sau la școală, din cauza lipsei hainelor sau a altor cheltuieli necesare. Astfel, educația devine o opțiune tot mai greu de atins pentru copiii care trăiesc în sărăcie.
Pe termen lung, această realitate duce la perpetuarea unui cerc vicios: lipsa educației duce la lipsa locurilor de muncă stabile, ceea ce menține familiile în sărăcie și afectează generațiile viitoare.
