Într-o societate în care tehnologia este omniprezentă, dependența de ecrane devine o realitate tot mai frecventă. De la tineri de 12 ani la adulți de 30, timpul petrecut pe telefoane, tablete sau în fața computerului se transformă, încet dar sigur, într-o problemă clinică. Organizația Mondială a Sănătății avertizează că peste 15 ore pe săptămână în fața unui ecran cresc semnificativ riscul de depresie.
Comportamentul care duce la dependență nu este în sine toxic – este vorba despre gestul aparent banal de a întinde mâna după telefon. În spatele acestui reflex se ascunde însă o nevoie constantă de dopamină, substanța responsabilă cu starea de plăcere și recompensă.
„Căutăm dopamină continuu, fără pauze. Aceasta este esența dependenței de ecran”, explică psihologul clinician Viorel Roman.
Conform observațiilor din teren, adolescenții petrec între 6 și 7 ore zilnic în fața ecranelor, ceea ce înseamnă peste 35 de ore pe săptămână.
„Nu mai vorbim doar despre copii, ci și despre adulți tineri, cu un istoric îndelungat de jocuri și aplicații, care vin la terapie pentru dependență digitală și depresie”, afirmă Viorel Roman.
Lipsa unor reguli clare în familie cu privire la timpul petrecut online favorizează instalarea comportamentului adictiv încă de la vârste fragede.
Dependența de ecrane nu vine singură. Ea atrage după sine dezechilibre emoționale majore, culminând cu depresia. Tinerii încep să-și rezolve problemele emoționale evadând în lumea digitală.
„Când vorbim cu un adult de 30 de ani, ne dăm seama că avem în față un adolescent emoțional de 15 ani”, explică Roman, subliniind lipsa dezvoltării emoționale adecvate.
Primul pas în combaterea acestei forme moderne de adicție începe în familie. Părinții trebuie să negocieze cu copiii timpul petrecut în fața ecranelor. Dacă este deja prea mult, reducerea trebuie făcută treptat. Este esențial ca tinerii să fie ghidați către alte activități, chiar dacă inițial nu arată interes.
Psihologul Viorel Roman explică: „Depresia are nevoie de activare comportamentală. Trebuie să faci lucruri chiar dacă nu ai chef. În depresie, nu aștepți chef-ul, ci acționezi fără el.”
Plăcerea de a face lucruri simple – precum a ieși în soare sau a bea un pahar cu apă – se reface abia după două până la 12 luni de terapie și reechilibrare biochimică.
Citește și: Ești agitat și îți verifici des telefonul? Ce spune asta despre tine, conform psihologilor
În cazurile grave, simpla reducere a timpului de ecran nu este suficientă. Intervenția psihologică specializată este esențială, mai ales când simptomele depresive sunt deja prezente. Programele terapeutice se axează pe reconstrucția emoțională și învățarea autoreglării afective.
„Oamenii depresivi trebuie să învețe să își regleze emoțiile, să devină conștienți de cauzele reale ale disconfortului lor, nu doar să le evite în lumea virtuală”, adaugă Roman.
Dependența de ecrane nu este doar o problemă de comportament, ci o boală tăcută care macină relațiile, identitatea și sănătatea mintală. Cu pași mici, dar siguri – de la conștientizare până la intervenție terapeutică – putem recupera echilibrul. Este nevoie de implicare, de răbdare și, mai ales, de prezență reală în viața celor care riscă să se piardă în lumea digitală.