Agricultura modernă a dus la o exploatare intensivă a solului și a resurselor naturale, provocând dezechilibre majore în ecosistem. Specialiștii în domeniu avertizează că singura soluție pentru stoparea degradării este tranziția către agricultura regenerativă, un model sustenabil care protejează biodiversitatea și îmbunătățește calitatea solului.
Ionuț Bădică, cofondator al Institutului de Cercetare în Permacultură, și Alexandru Tudor, managerul fermei Sol și Suflet, au discutat despre beneficiile acestui tip de agricultură și despre provocările pe care fermierii trebuie să le depășească pentru a face trecerea de la metodele convenționale.
Agricultura regenerativă vs. agricultura sustenabilă: care sunt diferențele?
Conceptul de agricultură regenerativă este adesea confundat cu cel de agricultură sustenabilă, însă cele două abordări sunt diferite. În timp ce agricultura sustenabilă urmărește menținerea unui echilibru ecologic pe termen lung, agricultura regenerativă are un obiectiv mai ambițios: refacerea și îmbunătățirea solului și a biodiversității prin metode naturale.
„În agricultura regenerativă, scopul nostru este să creștem producția în timp ce îmbunătățim calitatea solului”, explică Ionuț Bădică. Această metodă presupune utilizarea compostului natural, reintroducerea microorganismelor benefice în sol și adoptarea unor tehnici care favorizează materia organică.
Spre deosebire de agricultura convențională, unde randamentul pe termen scurt este prioritar, modelul regenerativ analizează fiecare decizie din trei perspective: economică, ecologică și socială. Astfel, fermierii nu doar că produc alimente sănătoase, dar o fac într-un mod care sprijină mediul și dezvoltarea comunităților rurale.
Problemele agriculturii convenționale: sol degradat și dependență de chimicale
În prezent, majoritatea fermelor utilizează metode intensive de cultivare, bazate pe fertilizatori chimici și pesticide. Deși acestea asigură producții mari pe termen scurt, efectele pe termen lung sunt dezastruoase pentru sol și ecosistem.
„Practicile agricole moderne distrug solul. Folosim metode care duc la eroziune, iar compoziția naturală a pământului se deteriorează”, avertizează Alexandru Tudor.
Această dependență de substanțe chimice afectează nu doar fertilitatea solului, ci și calitatea apei și biodiversitatea. În plus, monoculturile practicate pe scară largă slăbesc structura naturală a terenurilor agricole, făcându-le mai vulnerabile la schimbările climatice.
Fermierii români, în fața unei schimbări necesare
Trecerea la agricultura regenerativă presupune o abordare holistică, în care fiecare etapă a producției este planificată cu atenție. Alexandru Tudor explică modul în care funcționează acest sistem:
„Ne uităm la ciclul de viață al naturii și al fermei. Dacă vrem să cultivăm salată sau coriandru, analizăm ce a fost înainte pe acel teren, ce facem acum și ce impact va avea pe viitor.”
În acest model, fertilizarea solului se bazează pe compost, gunoi de grajd și materie organică, eliminând nevoia de îngrășăminte chimice. Rezultatul este un sol mai sănătos, capabil să susțină culturi productive fără a necesita intervenții artificiale.
„Un sol sănătos înseamnă carbon organic, azot organic și o microbiologie activă. Toate acestea permit regenerarea naturală a terenurilor agricole,” explică Alexandru Tudor.
Obstacolele în calea agriculturii regenerative
Deși beneficiile agriculturii regenerative sunt evidente, implementarea acestui sistem nu este ușoară. Fermierii se confruntă cu costuri ridicate, lipsa de informații și politici insuficiente de sprijin.
„Deocamdată, costul de producție este ridicat, pentru că nu avem tehnologia potrivită și forța de muncă specializată,” explică Ionuț Bădică. Un alt obstacol major este lipsa unei piețe dezvoltate pentru produsele ecologice.
„În București, sunt doar două-trei ferme care livrează produse ecologice pentru 3 milioane de locuitori. Este clar că oferta nu acoperă cererea,” subliniază Alexandru Tudor.
Pentru ca agricultura regenerativă să devină viabilă pe scară largă, sunt necesare investiții semnificative în tehnologii sustenabile, care să permită fermierilor să crească productivitatea fără a compromite sănătatea solului.
În plus, accesul la finanțare trebuie simplificat, astfel încât agricultorii să poată adopta mai ușor aceste practici. O componentă esențială o reprezintă educația și formarea profesională, deoarece metodele regenerative necesită cunoștințe aprofundate despre sol, culturi și biodiversitate.
Viitorul agriculturii: între provocări și oportunități
Agricultura regenerativă nu este doar o tendință, ci o necesitate pentru protejarea resurselor naturale și pentru asigurarea unui sistem alimentar sustenabil. Cu toate că implementarea acestui model presupune provocări, beneficiile pe termen lung sunt incontestabile:
- Îmbunătățirea calității solului și refacerea biodiversității
- Reducerea dependenței de substanțe chimice și creșterea productivității naturale
- Crearea unui model economic viabil pentru fermieri și comunități locale
Pentru ca aceste obiective să devină realitate, este nevoie de susținere financiară, educație și dezvoltarea unei piețe competitive pentru produsele ecologice. Schimbarea începe cu fermierii, dar succesul depinde de implicarea întregii societăți în susținerea unui sistem agricol sănătos și sustenabil.
