Mă numesc Ioana, am 27 de ani și nu mai știu încotro s-o apuc și ce decizii să mai iau… Am aflat de curând că soțul meu și-a lăsat amanta însărcinată. Știam că are o amantă, dar mă așteptam mereu să se termine odată și să revină acasă, alături de mine și cei doi băieți ai noștri. El locuiește cu noi, lucrează ca agent de vânzări, teoretic nu știe că eu știu că are o amantă și nici prin cap nu îi trece că eu l-aș ierta pentru că îl iubesc enorm și nu aș vrea să îl pierd. Dar să vă spun cum a început totul…
Totul a început acum aproape doi ani. Îmi amintesc că era primăvară, iar el se întorcea de la muncă mai obosit ca de obicei. Telefonul îi vibra mereu în buzunar, iar atunci când îi spuneam să răspundă, îmi spunea sec că este un client important. Am crezut. Am vrut să cred. Dar apoi am observat că pleca din ce în ce mai des în „deplasări” și că se întorcea cu parfumuri pe care eu nu le foloseam niciodată.
Într-o seară, când făceam ordine prin mașină, am găsit un bilet mic, parfumat, cu un mesaj: „Mulțumesc pentru azi… abia aștept să te revăd”. Numele nu era trecut, dar literele erau rotunjite, feminine. Am simțit cum stomacul mi se strânge și cum respirația îmi devine grea. Nu i-am spus nimic atunci. Am ascuns biletul în sertarul de la noptieră și am început să fiu atentă la fiecare mișcare a lui.
Pe măsură ce lunile treceau, devenea din ce în ce mai greu să ascund suspiciunile mele. El continua să fie același soț afectuos în fața copiilor, dar distanța dintre noi creștea. Într-o seară, i-am urmărit mașina. Nu am fost pregătită pentru ceea ce am văzut.
A oprit la o cafenea mică, retrasă, unde l-am văzut așezându-se la masă cu o femeie brunetă, cu ochi mari și un zâmbet provocator. Gesturile lor erau intime, iar el părea relaxat, altfel decât acasă. Am stat în mașină aproape o oră, cu mâinile tremurând pe volan, și m-am întrebat dacă să intru și să fac un scandal sau să mă prefac că nu știu nimic. Am ales tăcerea, dar în acea noapte nu am putut dormi deloc.
A doua zi, am început să-l urmăresc discret pe rețelele de socializare. Nu găseam poze, dar vedeam like-uri și comentarii la o anume „Andra M.”. Profilul era privat, dar poza de profil era clar a aceleiași femei din cafenea.
Credeam că sunt pregătită pentru orice, dar vestea care a venit acum două săptămâni m-a zdrobit. Am aflat de la o cunoștință comună că Andra este însărcinată și că tatăl copilului este soțul meu. Nu a spus-o direct, dar a dat de înțeles suficient cât să-mi facă sângele să înghețe.
De atunci, îl privesc în fiecare zi și mă întreb cum poate să doarmă liniștit lângă mine, știind ce a făcut. Mai grav e că nu știu dacă intenționează să rămână cu ea sau dacă așteaptă doar momentul „potrivit” să-mi spună adevărul.
Dar ceea ce el nu știe este că, între timp, am aflat ceva și mai grav. Andra nu e cine pare a fi. Și legătura ei cu el s-ar putea să fie doar începutul unei povești mult mai periculoase…
Într-o dimineață, când soțul meu era la duș, telefonul lui a început să sune insistent. Era un număr necunoscut. Am răspuns instinctiv, fără să mă gândesc. La capătul celălalt, o voce de bărbat, gravă și răgușită, m-a întrebat direct:
— Tu ești soția lui Dan?
— Da… cine sunteți?
— Ascultă-mă bine. Femeia cu care te înșală soțul tău nu e cine crezi. Ai grijă. Și nu încerca să te apropii de ea, îți poate distruge viața.
Înainte să apuc să întreb ceva, apelul s-a întrerupt. Am rămas cu telefonul în mână și cu o frică inexplicabilă. Nu era doar gelozie, nu era doar trădare. Era ceva mult mai adânc.
Am început să sap. Am făcut rost de numărul Andrei și am căutat pe internet. La început, nimic. Dar, după câteva ore de căutări, am dat peste un forum obscur unde cineva povestea despre o „Andra M.” implicată într-un scandal financiar, o schemă prin care mai mulți bărbați fuseseră șantajați cu poze și informații compromițătoare.
Am decis să o urmăresc. Într-o seară, am inventat o scuză și am ieșit din casă. O știam din vedere și i-am recunoscut silueta la intrarea într-un bloc dintr-o zonă centrală. Nu era singură. Alături de ea era un bărbat înalt, îmbrăcat la costum, care îi ținea ușa. În loc să urc, am rămas la colțul străzii și am așteptat. După o oră, bărbatul a ieșit, uitându-se atent în jur, apoi a plecat cu o mașină neagră, fără numere vizibile în față.
Am simțit că mă aflu într-o poveste mult mai întunecată decât credeam. Ceea ce nu știam încă era că acel bărbat avea să apară și în viața mea, mult mai repede decât mi-aș fi dorit.
La două zile după, am găsit în cutia poștală un plic alb, fără expeditor. Înăuntru era o fotografie cu mine și copiii, făcută pe ascuns, în fața blocului. Pe spatele pozei, scria cu litere mari: „Stai departe de ea, pentru binele lor.”
Atunci am înțeles că nu era vorba doar despre infidelitate. Era o amenințare reală. Și, chiar dacă îmi tremurau genunchii, în mine creștea un alt sentiment: hotărârea de a afla tot adevărul, indiferent de risc.
Nu am dormit aproape toată noaptea. Îmi repetam în gând fiecare detaliu: vocea bărbatului de la telefon, silueta Andrei intrând în bloc, fotografia din plic. Dimineața, am luat o decizie riscantă. Am sunat-o pe o prietenă din liceu, Alina, care lucra acum ca jurnalist de investigații.
I-am povestit totul, de la prima suspiciune până la amenințarea din plic. Ea nu s-a mirat.
— Ioana… numele Andrei apare într-o anchetă la care lucrăm de luni întregi. Dar nu e doar despre șantaj. E vorba despre o rețea mult mai mare, în care sunt implicați oameni de afaceri, politicieni… și câțiva agenți de vânzări care au acces la date sensibile despre clienți.
Am simțit cum îmi fuge pământul de sub picioare. Agenți de vânzări… ca soțul meu.
— Vrei să-mi spui că Dan… e implicat?
— Nu știu încă, dar dacă e, Andra nu e doar amanta lui. E recrutorul lui.
Două zile mai târziu, am primit un mesaj anonim: „Dacă vrei să afli adevărul, vino diseară la adresa asta. Singură.” Urma o locație dintr-un cartier industrial.
Am ajuns cu inima cât un purice. Într-un depozit părăsit, luminat slab, l-am văzut pe bărbatul înalt, în costum. Mi-a făcut semn să mă apropii.
— Mă cheamă Victor, a spus el. Nu sunt dușmanul tău. Dar trebuie să înțelegi ceva: soțul tău nu e cine crezi. Și dacă nu faci ceva, tu și copiii tăi veți fi în pericol.
Mi-a întins un dosar gros. În interior erau poze cu Dan și Andra, dar și cu alți bărbați necunoscuți, schimbând plicuri, intrând în clădiri guvernamentale, ieșind din cluburi de noapte. Printre ele, o fotografie care mi-a înghețat sângele: Dan, cu o armă la brâu, într-un subsol întunecat.
— De ce îmi arăți asta? am întrebat cu voce tremurată.
— Pentru că ești singura care îl poate opri. Și pentru că, dacă nu o faci, Andra nu va mai avea nevoie de el… dar va avea nevoie de tine.
CITEȘTE ȘI:
În seara aceea, m-am întors acasă și l-am privit pe Dan altfel. Nu mai vedeam bărbatul pe care îl iubeam, ci un străin. Îmi vorbea calm, glumea cu copiii, dar în ochii lui am început să caut acea umbră din fotografii.
Și, în timp ce îmi pregăteam planul, telefonul meu a vibrat. Mesaj de la un număr necunoscut: „Nu-l crede pe Victor. E mai periculos decât crezi. Ai intrat într-un joc din care nu vei mai ieși.”
Nu mai știam pe cine să cred și cui să mă tem mai mult. Dar știam un singur lucru: începuse un joc pe viață și pe moarte.
Zilele au trecut ca într-un coșmar fără sfârșit. Am adunat dovezi, am ascultat avertismente și am urmărit fiecare mișcare a soțului meu, dar ce m-a lovit cel mai tare a fost conștientizarea că eu, Ioana, eram singura care putea să aleagă între a-l salva sau a ne pierde pe toți.
Pe de o parte, Dan – omul pe care îl știam, tatăl copiilor mei, cu toate greșelile și trădările lui. Pe de altă parte, bărbatul implicat într-o lume periculoasă, în care orice mișcare greșită ar fi putut distruge familia noastră pentru totdeauna. Între timp, Andra, cu sarcina ei neașteptată, este un alt motiv de tensiune – un copil care nu avea nici o vină, dar care ar fi putut schimba definitiv viețile noastre. În fața mea stătea o scrisoare a lui Dan, pe care o găsisem întâmplător în geanta lui. O scrisoare în care își cerea iertare, dar și în care mă implora să-l ajut să iasă din această poveste periculoasă.
Și acum… stau singură în camera noastră, cu inima frântă și mintea împărțită în două. Știu că decizia pe care o voi lua poate însemna începutul unei noi vieți sau sfârșitul a tot ce am construit. Să-l iert și să-l ajut să iasă din această lume sau să pun punct, să plec și să protejez copiii de orice risc? Nu știu încotro s-o apuc… dar știu că timpul se scurge și că fiecare alegere are un preț greu de plătit.
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe [email protected], anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!