Mă aflu în cea mai ciudată situație din viața mea. Nici nu știu cum să încep. Totul părea că merge bine în relația mea, însă acum am ajuns din iubită amantă. Mi-e greu să accept, dar mi-e greu și să renunț la el.
Am suferit o traumă majoră
Adevărul este că am contribuit și eu puțin la crearea acestei situații. Eu am 42 de ani, iar iubitul meu 38. El nu a mai fost căsătorit, însă eu am fost. I-am spus încă de la bun început că nu mai vreau să mă căsătoresc și în niciun caz, nu îmi doresc copii. Am trecut printr-o traumă majoră când bebelușul meu a murit la naștere, în urmă cu mulți ani. Nu am reușit niciodată să depășesc acel moment. De altfel, s-a atunci produs și ruptura în căsnicia mea și nu ne-am revenit niciodată. Doi ani mai târziu ne despărțeam amiabil.
Am crezut atunci că viața mea e sfârșită, că nu mai am niciun motiv să trăiesc și am fost la un pas de a pierde totul, inclusiv viața. Însă a apărut actualul meu iubit, care atunci venea la magazinul meu. Eram pe punctul de a-l închide, pentru că nu mă mai puteam ocupa de el. Nu mai aveam nici personal. Chiar dacă era un mic magazin de îmbrăcăminte pentru bărbați, aveam nevoie de o vânzătoare să mă ajute.
Ajunsese să vină zilnic pe la magazin, doar să vorbim. Așa a aflat că urma să închid, pentru că nu mă mai descurcam. El a început să-mi dea diferite idei, pe care am încpeut să le pun îm practică. Încet, încet, lucrurile au început să se schimbe. Apoi abia așteptam să vină. Er deja consilierul meu, îi spuneam amuzată.
Nu mi-am mai dorit copii
Evident că s-a legat o relație înte noi și am fost foarte fericiți împreună. Dar eu nu depășisem trauma pe care a suferit-o, iar de câte ori vorbea despre căsătorie și copii, eu deveneam ca un arici. Nici nu se punea problema să accept. Îi spuneam mereu că dacă vrea un copil, să-și găseasc una mai tânără și să-l facă. Pe mine nu m-ar deranja. Dar eu una nu mai voiam să trec prin asta.
Relația noastră avea deja aproape trei ani, însă eu tot nu reușeam să am confortul emoțional pe care îl doream. Parcă tot mă temeam că ceva rău s-ar putea întâmpla. Apoi au început discuțiile, iar după câteva luni de certuri intense ne-am despărțit. Am suferit amândoi, eu am fost distrusă, însă el a răspuns altfel la această despărțire. Și-a găsit în foarte scurt timp o nouă iubită.
Am ajuns din iubită amantă
Nu a durat prea mult, pentru că – spune el – nu mă putea uita și se gândea la mine tot timpul. Așa că după câteva săptămâni ne-am împăcat. Însă după încă vreo câteva săptămâni, acea tânără l-a anunțat că va fi tătic. Asta ne-a dat din nou peste cap. Știu că am avut o mare parte din vină că s-a ajuns aici. De asemenea, eu l-am împins să se întoarcă la acea tânără și să facă ceea ce trebuie să facă. Adică să fie un tată pentru copilul lui. Dar ea i-a pus acum condiții, și a pretins să se căsătorească dacă vrea să-și vadă copilul. Amenința că, altfel, îl declară cu tată necunoscut și nu-i va permite să-l vadă niciodată.
Însă nici chiar asta nu a fost sificient ca să-l țină departe de mine. S-a căsătorit, băiețelul lui urmează să se nască în curând, dar noi continuăm să ne vedem. Nu știu cât va dura asta, nu știu cum vor evolua lucrurile. Nu am nici cea mai vagă idee ce voi face în viitor. Cert este că am ajuns din iubită amantă. Și mi se pare cea mai dubioasă situație. Sentimentele mele sunt extrem de confuze acum.
