Am fost întodeauna o persoană independentă. Muncesc de la 16 ani și am avut mereu tot ce mi-am dorit. Însă de curând am rămas șomeră, iar acum soțul nu mă mai lasă să îmi cumpăr nimic.
Atunci când m-am căsătorit cu el eram destul de naivă. Aveam doar 18 ani și credeam că el este prințul din poveste. M-am îndrăgostit de el pe loc, iar în doar câteva luni făceam nunta. Totul a fost așa cum ne-am dorit. Nu m-am dus prea mult la școală, pentru că învățasem o meserie și știam că voi face bani din asta. Făceam croitorie cu o mătușă care era expertă, iar eu am prins repede secretele meseriei. În scurt timp o ajutam la rochii pretențioase de seară sau chiar rochii de mireasă.
Am rămas șomeră, iar acum soțul nu mă mai lasă să îmi cumpăr nimic
Dar după ce m-am căsătorit, lucrurile s-au mai schimbat un pic. S-a deschis o fabrică de confecții la noi în comună și soțul meu a insistat să mă angajez acolo, pentru că e mai bine să am un salariu sigur lunar și să fiu aproape de casă. Am ascultat de el și a fost bine o vreme, însă în urmă cu două luni, fabrica s-a închis.
Acum totul s-a schimbat. În special soțul meu s-a schimbat, a ajuns să aibă un comportament de parcă ar fi o cu totul altă persoană.
Mai grav este că acum nici la mătușa mea nu mai pot merge, pentru că ea între timp și-a găsit un alt ajutor. Ea s-a supărat foarte tare când am plecat și s-a simțit abandonată. Spunea mereu că ar fi vrut să-mi lase mie micul ei atelier, când ea nu va mai putea lucra. Iar eu, cumva, am trădat-o plecând de acolo.
Am rămas șomeră, iar acum soțul nu mă mai lasă să îmi cumpăr nimic. Sunt disperată să-mi găsesc ceva de lucru, pentru că banii soțului nu ne ajung. În plus, lui îi mai place să stea la o bere cu amicii lui, iar asta nu ne ajută în situația de față. Din păcate, serile lui de bere sunt tot mai dese, iar acolo nu face economii, În schimb, face economii la orice mi-ar fi de folos mie. Și asta mă deranjează foarte tare.
Facem economii doar când am eu nevoie de ceva
Nu sunt genul de „prințesică” ce se machiază mereu și se aranjează ca și când ar fi vreo vedetă. Dar nici nu vreau să arăt ca o cerșetoare. Iar ultima dată fix așa m-a făcut să mă simt. Voiam doar o pereche de dresuri pentru o rochie ce urma să o port la un eveniment în familie. Dar lui i s-a părut că e prea scump. De altfel, nu mai am acces la bani. Dacă vreau să merg la cumpărături, îmi dă banii în sumă exactă, numărați pentru fiecare produs. Am ajuns să mă simt ca o servitoare în propria casă.
De când am rămas șomeră, soțul meu a devenit de nerecunsocut. Îmi spune mereu să mă duc să-mi găsesc ceva de lucru, dar problema e că nu găsesc în acest domeniu decât în oraș. Iar să fac naveta nu mă lasă, chiar dacă nu e chiar așa departe.
Nu știu cum să ies din acest impas. Îmi caut cu disperare de muncă, dar în condițiile lui e imposibil.
