Dezvoltarea unui bebeluș în primul an de viață este uimitoare. În această perioadă, copiii dobândesc rapid abilități noi, iar una dintre cele mai importante este recunoașterea propriului nume. Potrivit Cleveland Clinic, majoritatea bebelușilor încep să își recunoască numele în jurul vârstei de 9 luni. Părinții pot observa cum copilul se uită la ei sau zâmbește atunci când este strigat. Aceasta este o etapă importantă în dezvoltarea conștiinței de sine și a limbajului.
Recunoașterea numelui semnalează începutul formării identității personale. La început, bebelușii nu înțeleg că sunt ființe separate de ceilalți. Cu timpul, ei încep să își dea seama că numele este asociat cu propria persoană. Pentru a ajunge în acest punct, copilul trebuie să învețe să asocieze sunetul numelui cu propria prezență, lucru care necesită expunere repetată la acel sunet și o anumită maturizare a creierului.
Dezvoltarea acestei abilități se bazează și pe acumularea treptată a competențelor de limbaj. Bebelușii nu doar că învață să recunoască sunete, ci și să le asocieze cu persoane, obiecte sau acțiuni din jurul lor. Recunoașterea numelui este un prim pas în acest proces complex.
În primele luni de viață, bebelușii sunt preocupați în principal de adaptarea la mediul exterior. Ei experimentează senzații noi, cum ar fi foamea, frigul sau oboseala. În această etapă, ei privesc în jur și ascultă, dar nu pot înțelege sau recunoaște sunetele pe care le aud.
Între 3 și 6 luni, copiii încep să devină mai conștienți de propriul corp. Încep să își privească mâinile, să își atingă picioarele și să experimenteze cu mișcarea. Tot în această perioadă încep să apară sunetele produse în mod voluntar, cum ar fi gânguritul, chicotelile sau exclamațiile. Bebelușii încep și să reacționeze mai clar la chipurile familiare și la tonul vocii.
Pe măsură ce copilul se apropie de 9 luni, abilitățile sale de comunicare se dezvoltă rapid. Între 6 și 9 luni, unii bebeluși încep să răspundă ocazional la numele lor. Până la 9 luni, majoritatea bebelușilor recunosc clar când sunt strigați și își îndreaptă atenția către persoana care le-a rostit numele.
Este important de menționat că, deși pot recunoaște numele, bebelușii nu sunt capabili încă să urmeze instrucțiuni complexe. Ei pot reacționa prin întoarcerea privirii sau oprirea activității, dar nu înseamnă că înțeleg complet ceea ce li se spune.
Tot în această perioadă apar și alte comportamente legate de limbaj, cum ar fi datul din mână, arătatul cu degetul, bătutul din palme sau imitarea intonației vocii adulte. Bebelușii încep, de asemenea, să folosească sunete pentru a-și exprima emoțiile – pot mormăi când sunt nemulțumiți sau țipa de bucurie.
Cea mai eficientă metodă prin care părinții pot sprijini acest proces este să folosească numele copilului în mod constant. Repetarea ajută copilul să asocieze acel sunet cu propria persoană. De asemenea, vorbitul frecvent cu copilul, descrierea lucrurilor din jur, numirea obiectelor și adresarea directă contribuie la dezvoltarea limbajului în general.
Este recomandat să se folosească numele real al copilului în locul alinturilor, deoarece acesta este sunetul pe care va trebui să îl recunoască mai întâi. Cu cât aude mai des numele său în contexte variate, cu atât mai repede va învăța să răspundă la el.
Fiecare copil se dezvoltă în ritmul său, însă dacă un bebeluș nu răspunde deloc la numele său până la 9 luni sau nu dă semne că reacționează la vocea părinților, este indicat ca părinții să discute cu medicul pediatru. Pot fi necesare verificări ale auzului sau alte teste pentru a evalua dezvoltarea copilului. Intervenția timpurie poate face o diferență importantă în cazul unor eventuale întârzieri de dezvoltare.