De când a devenit mamă, perspectivele Cristinei Cioran s-au schimbat din foarte multe puncte de vedere. Un lucru care însă i-a rămas și mai mult implementat este acela că nimic nu se rezolvă prin violență și, cu atât mai mult, educația nu se face cu violență.
Cu ce traume a rămas din copilărie
Cristina Cioran a mărturisit în exclusivitate pentru EGO.ro că a rămas și acum cu traume fizice și psihice de pe vremea copilăriei, când a dat peste niște profesori și învățători care considerau că învățământul nu se face cu vorba bună.
O dată cu Ziua Mondială a Educației, Cristina Cioran și-a adus aminte de profesorii de care a avut parte în anii de școală. De unii își aduce aminte cu drag, cu respect, însă pe alții nu ar mai vrea să îi vadă niciodată în viața ei.
”Îmi aduc aminte de doamna mea învățătoare. Dacă vrei îți spun și numărul de telefon. Era pe vechi, pe fix, nu o mai sună nimeni. 43221. Jur. Cu 041 înainte. Îi știu numărul de telefon pentru că tatăl meu la serviciu avea numărul 14322 și avea o cifră invers. Dar, da, îmi aduc aminte de doamna mea învățătoare. A fost o experiență”, ne-a povestit Cristina Cioran completând că, din păcate, cele mai multe amintiri pe care le are din aceea perioadă sunt legate de violența fizică.
”Pot să spun doar atât: doamna mea învățătoare, din nefericire, avea un băț verde din plastic, iar pălmuțele astea, dacă ți se par foarte muncite, să știi că sunt foarte lovite. Din copilăria mea. Primeam la pălmuță foarte rău. Nu aș merge pe educația asta”.
Cristina Cioran: ”Nu cred în educația făcută cu bătaia”
De aceea, fie că este vorba de profesori, fie că este vorba de părinți, Cristina Cioran nici nu concepe ca violența în oricare dintre formele ei, fizică sau psihică, să fie o rezolvare a problemelor.
”Nu cred în altoirea copiilor, nu cred în spanking (nr. pălmuiri) decât în alte condiții (râde), deci nu cred în agresiune fizică. Îmi aduc aminte de o profesoară de limba română, pe care am iubit-o, am adorat-o, am respectat-o, niciodată nici măcar nu a ridicat tonul”, a mai povestit Cristina Cioran pentru EGO.ro, care de-a lungul anilor de școală a avut tot felul de astfel de experiențe și a întâlnit profesori care nu știau să se impună altfel.
”Am avut o profă de mate. N-am s-o uit în viața mea și nici nu am să o iert. Avea un inel pe care îl întorcea și bang. Dădea și în fete. Și mai dădea și pe invers, un dos de palmă. Măi nene. Era groaznic. Mai aveam un profesor care trăgea de perciuni. Mai aveam un alt profesor care arunca cu mănunchiul de chei. Deci nu cred în educația făcută cu bătaia. Pot să-ți mai zic de un profesor? Mai aveam un prof de mate. Dacă voiai 8 trebuia să fii în picioare când intra el în clasă și te ținea în fața clasei. Trei ore. Dar aveai 8. Am apelat și eu la strategia asta de vreo două ori”.
”Când urlă fii-mea la grădiniță eu o aud”
Cu toate acestea, respectul pentru cei din învățământ nu se limitează doar la exemplele negative pe care le-a trăit pe propria piele, ci consideră că profesorii au parte de o meserie grea, cu atât mai greu de făcut în zilele noastre, cu generațiile actuale.
”Dacă vorbim de educație, în primul rând am un deosebit respect pentru cei care fac această profesie. Mi se pare foarte grea. Nu știu dacă aș rexista cu o șleahtă de copii care devin niște monstruleți. E foarte greu să-i stăpânești. E foarte complicat. Pe cei care recurg însă la violență nu pot să îi respect deloc. Ce bine că nu mai sunteți”, ne-a mai declarat actrița.
Cu alte cuvinte, niciodată nu s-ar putea pune în pielea unui profesor, chiar dacă în momentul de față stă mult mai bine la capitolul răbdare, fiind de părere că îi este sufiecientă fiica ei.
”Pot să spun doar atât. Pot asculta cinci melodii de copii în același timp, o bormașină, un picamer, țipete, urlete ale altora și nu mă deranjează. Sunt zen. Am început și grădinița și ce crezi, e foarte aproape de casă această grădiniță, așa că atunci când urlă fii-mea la grădiniță eu o aud. Avem același țignal”, a mai povestit Cristina Cioran pentru EGO.ro în stilul caracteristic.
Video: Mihai Robu
