Uneori, în conversațiile de zi cu zi, apare acel sentiment clar că persoana cu care vorbim nu va recunoaște niciodată că a greșit. Nu contează ce s-a întâmplat sau cât de clar este ce s-a spus sau făcut – totul este redirecționat, minimalizat sau pur și simplu ignorat. Astfel de persoane sunt experte în a se eschiva, în a da vina pe altcineva și în a evita asumarea. În loc să reflecteze asupra acțiunilor lor, preferă să arunce responsabilitatea pe umerii celor din jur. Mai jos sunt 15 expresii des întâlnite care indică această atitudine și care, dacă apar frecvent într-o relație, pot duce la frustrări și conflicte nerezolvate.
Această expresie este una dintre cele mai folosite de cei care fug de responsabilitate. În loc să analizeze unde au greșit, aceștia aleg să dea vina pe împrejurări, pe alte persoane sau pe noroc. Evită să recunoască propriul rol într-o problemă și preferă să se victimizeze.
Folosirea acestei fraze implică transferul complet al responsabilității asupra celuilalt. Persoana încearcă să se scuze prin faptul că a fost „provocată”, ca și cum nu ar avea control asupra propriei decizii. Este o metodă prin care încearcă să te facă vinovat de comportamentul ei.
Această replică apare deseori când cineva a spus ceva nepotrivit și vrea să evite consecințele. Se ascunde în spatele umorului pentru a nu-și recunoaște greșeala. Este o modalitate de a face ca reacția celuilalt să pară exagerată, chiar dacă a fost justificată.
Această expresie poate părea nevinovată, dar este adesea folosită pentru a scăpa de asumare. Persoana nu neagă că a greșit, dar insistă că nu a fost intenționat, ceea ce, în mintea ei, ar trebui să o absolve de orice vină.
Aceasta este o justificare clasică prin comparație. Dacă alții se comportă într-un anumit fel, atunci înseamnă că este în regulă și pentru ea. Este o formă de evitare a gândirii critice și de asumare a propriei conduite.
Prin această frază, persoana îți transmite că nu are nicio intenție să se schimbe. Este o barieră împotriva oricărei încercări de dialog sau corectare. E un mod de a închide conversația și de a-și păstra comportamentul neschimbat.
Aceasta este o replică menită să te facă să te îndoiești de propriile trăiri. Persoana îți respinge reacția și te acuză că exagerezi, fără să reflecteze asupra faptului că, poate, a greșit.
Toți trecem prin zile dificile, dar nu toți le folosim ca scuză pentru comportamente nepotrivite. Persoanele care se ascund constant în spatele acestei scuze evită să își asume impactul acțiunilor lor asupra celor din jur.
Această expresie sugerează că tu ar trebui să accepți orice comportament, doar pentru că îl „cunoști” deja. Este o metodă de a normaliza lipsa de asumare și de a bloca orice sugestie de schimbare.
Prin această afirmație, persoana încearcă să transforme problema în ceva legat de reacția ta, nu de comportamentul ei. În loc să înțeleagă cum te-a afectat, preferă să minimizeze totul și să îți invalideze trăirile.
Aceasta este o altă formă de minimizare. Persoana încearcă să te facă să crezi că problema nu este importantă, deși pentru tine poate avea un impact real. E o strategie des folosită pentru a evita orice discuție serioasă.
Această frază sugerează că persoana nu vede nicio legătură între acțiunile proprii și consecințe, pentru că „doar a făcut ce i s-a spus”. Este o modalitate de a se ascunde în spatele autorității și de a evita orice formă de analiză personală.
Lipsa de informație este invocată ca scuză pentru lipsa de implicare sau greșeli evidente. Este o evitare a inițiativei, ca și cum persoana nu are niciodată responsabilitatea de a se informa singură.
Această expresie reflectă o atitudine pasivă și lipsa dorinței de a schimba ceva. Persoana acceptă orice situație, oricât de greșită, și refuză să își asume vreun rol în îmbunătățirea ei.
Această replică arată că persoana a acționat fără să se gândească la consecințe. Este o formă de neglijență, dar și o scuză convenabilă pentru a evita orice fel de responsabilitate.