În fiecare an, de Paștele ortodox, în mormântul Mântuitorului Iisus Hristos de la Ierusalim are loc una dintre cele mai mari minuni ale creștinătății: aprinderea Luminii Sfinte. Miracolul se petrece în Sâmbăta Mare, la prânz, urmată de procesiunea prin centrul vechi al Ierusalimului.
De-a lungul timpului au fost mulți sceptici care au pus la îndoială evenimentul, însă mărturiile diverselor personalități marcante ale vremurilor trecute au confirmat că miracolul Luminii Sfinte există cu adevărat.
Cum se aprinde Lumina Sfântă la Ierusalim
În creștinism, Lumina reprezintă simbolul Învierii lui Iisus Hristos, al enternității și al biruinței vieții asupra morții. An de an, de Paștele ortodox omenirea asistă la minunea aprinderii Luminii deasupra Sfântului mormânt al Mântuitorului din Ierusalim.
Acesta este considerat cel mai vechi miracol al creștinătății, fiind documentat pentru prima dată în anul 1106.
Lumina Sfântă se aprinde în fiecare an la Sfântul Mormânt, mărturisind astfel locul Învierii Mântuitorului.
În Săptămâna Patimilor, după cinci zile de procesiuni cu o simbolistică aparte (Joia Mare – spălarea picioarelor Mântuitorului după Cina cea de Taină, Vinerea Mare, seara, are loc prohodul și înconjurarea Sfântului Mormânt de trei ori), în Sâmbăta Mare, dimineața, toate lumânările și candelele din biserică se sting. Ulterior se așază vată curată pe piatra de deasupra Sfântului mormânt, apoi se pecetluiește ușa mormântului în fața clerului și a mulțimii de oameni cu două panglici de pânză albă cu pecete de ceară la capete, așezate încrucișat.
Polițiștii israelieni păzesc Sfântul Mormânt cu strictețe pentru ca nimeni să nu se mai poată apropia de ușa închisă.La ora 14:00, Patriarhul Ierusalimului împreună cu tot clerul ies din altarul Bisericii Sfântului Mormânt și ocolesc Mormântul Mântuitorului de trei ori. În tot acest timp se cântă cântece bisericești, iar în tot orașul se trag clopotele.
La un moment dat, patriarhul, îmbrăcat în stihar, veșmânt care simbolizează giulgiul în care Iisus a fost înfășurat în groapă, intră în Paralclisul Sfântului Mormânt, în timp ce un diacon ține în mână un potir din aur foarte prețios și așteaptă la ușă. Patriarhul îngenunchează, stând cu capul plecat pe piatra Sfântului Mormânt și rostește rugăciunea tainică.
Lumina Sfântă, flacăra care nu provoacă arsuri
În așteptarea luminii, unii pelerini mărturisesc că deodată simt o adiere care, iar după ce dispare, pe piatră încep să apară stropi de lumină albă-albăstruie. Lumina este luată cu mâinile de către patriarh și dusă în Altar în vasul de aur. Iar mai apoi patriarhul Ierusalimului spune către credincioși „Veniți de luați Lumină”.
Se spune că timp de 33 de minute după ce a pogorât din cer, Lumina Sfântă nu arde. Există multe imagini cu oameni care își trec palmele sau chiar fața prin Focul Sfânt.
În secolele trecute, personalități marcante ale vremurilor au povestit întâmplări tulburătoare despre Lumina Sfântă. Spre exemplu, în secolul al II-lea, într-o noapte de Sfintele Paști, Sfântul Narcis, episcop al Ierusalimului a înlocuit uleiul care se terminase în candele Sfântului Mormânt cu apă. Spre uimirea mulțimii, acestea au ars în continuare, scrie Mediafax.
Mai târziu, în 1360, Ioan VI Cantacuzino scria: „În ceasul în care creștinii sunt adunați acolo, cântând imnul învierii lui Hristos, o Lumină din Cer se pogoară și aprinde cele trei candele aflate la Mormântul lui Hristos”.
