Pepenele murat este una dintre cele mai neobișnuite și surprinzătoare rețete din bucătăria românească tradițională. Cu origini în Oltenia, acest preparat transformă un fruct asociat cu deserturile verii într-o murătură cu gust complex, potrivită atât pentru sezonul cald, cât și pentru mesele bogate de iarnă. Textura crocantă, aroma intensă și contrastul dintre dulce, acrișor și sărat fac din pepenele murat o alternativă inedită la clasicele gogonele sau castraveți murați. Preparatul poate părea bizar la prima vedere, dar rețeta simplă și rezultatul gustos îl transformă într-o experiență culinară care merită încercată.
Transformarea pepenelui verde într-o murătură este un obicei mai puțin cunoscut, dar bine păstrat în unele sate din sudul țării. Pepenele se folosește în stare semi-coaptă, când miezul este rozaliu, dar încă ferm. Asta asigură textura specifică și faptul că nu se înmoaie prea tare în timpul fermentării. Coaja, lăsată intactă, devine comestibilă și oferă o consistență aparte.
Gustul final este diferit de orice altă murătură – începe cu o notă sărată, urmată de o aciditate ușoară, și păstrează o vagă dulceață, amintind de fructul proaspăt. Preparatul este potrivit ca garnitură pentru fripturi sau poate fi servit simplu, alături de pâine neagră, în special în zilele toride de vară.
Pentru a prepara pepene murat în stil tradițional, ai nevoie de câțiva pepeni mici sau unul mare, mărar uscat cu tulpini, hrean, usturoi, ardei iute (dacă vrei un gust mai picant), frunze de vișin sau țelină, boabe de muștar și piper, sare grunjoasă și apă. Toate aceste ingrediente contribuie la aroma finală și ajută la conservarea naturală.
Proporția de sare este importantă: se recomandă o lingură cu vârf de sare neiodată la fiecare litru de apă. Aceasta se va dizolva în apa fierbinte care formează saramura, esențială pentru murare.
Procesul începe cu spălarea pepenilor. Dacă sunt mari, se taie în felii groase, cu tot cu coajă. Cei mici pot fi puși întregi, dar se recomandă să fie înțepați în câteva locuri pentru a permite saramurii să pătrundă în interior.
Pe fundul borcanului se pun condimentele și plantele aromatice – mărar, usturoi, hrean, boabe de muștar și piper. Pepenii se așază cât mai compact, iar între ei se adaugă restul ingredientelor. Se pune deasupra mărar uscat și, eventual, o greutate care să țină pepenii scufundați în saramură.
Saramura se prepară prin fierberea apei cu sare. După ce a dat un clocot, se lasă puțin la răcit și se toarnă peste pepeni cât să îi acopere complet. Borcanul se acoperă cu un capac sau o farfurie, dar nu se închide ermetic, pentru a permite fermentarea.
Fermentarea durează între 5 și 10 zile, în funcție de temperatura din cameră. În această perioadă, lichidul se poate tulbura, ceea ce este normal. După ce pepenele a prins gustul dorit, borcanul se mută într-un loc răcoros, cum ar fi o cămară sau pivniță.
Pentru o fermentare mai rapidă, unele gospodine adaugă o felie de pâine uscată într-un săculeț de tifon, dar aceasta trebuie scoasă după 1-2 zile. Dacă vrei ca pepenele să rămână crocant, este recomandat să fie pus la rece imediat ce murătura este gata.
Pepenele murat este ideal alături de fripturi grase, cum ar fi cele de porc sau rață, dar merge foarte bine și într-un platou cu murături mixte. Datorită gustului său echilibrat, poate fi o gustare excelentă și simplă, mai ales cu pâine de secară sau neagră.
Un truc interesant este să adaugi și alte legume în aceeași saramură – gogonele, morcovi, conopidă sau castraveți. Acestea vor prinde o aromă discretă de pepene, rezultând o combinație unică.
Această rețetă este o dovadă că tradițiile culinare românești încă ascund surprize și gusturi care merită redescoperite. Pepenele murat, chiar dacă pare o alegere ciudată la început, este un exemplu perfect de cum simplitatea ingredientelor poate crea un preparat special.