Am ajuns la 40 de ani și mă port ca o școlăriță. Roșesc la față când îl văd, mă fâstâcesc, iar ce mă enervează cel mai tare e faptul că el știe asta. E conștient că el e slăbiciunea mea și se bucură ca un golan care tocmai a mai dat o spargere și nu a fost prins. De când m-a sărutat colegul meu de birou, parcă m-am transformat într-o puștoaică.
Soțul meu a început să observe schimbarea
Și mai grav este că soțul meu a început să observe această schimbare la mine. Fără să realizez, am început să mă machiez mai mult când merg la serviciu și să fiu mai atentă la ținutele mele. Am realizat că fac asta doar când m-a întrebat soțul meu într-o dimineață unde merg așa gătită, în timp ce mă pregăteam să merg la muncă.
Acasă sunt mereu aiurită, cu capul în nori, neatentă la nimic. Vorbește cu mine și parcă vorbește singur. Nu pot să mă concentrez la nimic. Am uitat să-i calc cămașă înaintea unui eveniment important. S-a uitat la mine lung și eu n-am știut ce să-i spun. Am uitat. Asta e.
Soțul meu mă tot întreabă ce am, ce se întâmplă cu mine. Eu îi tot spun că sunt doar stresată, că am multă treabă la muncă și că abia mai fac față. Nu știu dacă mă crede. Dar când primesc câte un mesaj de la colegul meu, merg în baie să-i răspund. Mi-e teamă să nu afle soțul meu despre pasiunea mea pentru colegul de birou.
La nivel rațional știu că nu ar trebui să simt asta. Știu că e un cuceritor, că toate femeile îi cad la picioare, că doar zâmbește și toate sunt topite după el. Eu i-am proms că nu voi fi printre ele, dar aparent, sunt prima care s-a topit.
De când m-a sărutat colegul meu, viața mea e schimbată
Când a venit în biroul nostru l-am „citit” din prima. A început să flirteze cu mine și l-am rugat frumos să-și păstreze acest talent pentru femei, care sunt interesate. L-am repezit și l-am pus la treabă. A fost foarte serios o vreme, apoi a început din nou să îmi facă avansuri. L-am rugat, din nou, să se domolească. Apoi am rămas singuri în birou și a venit spre mine din nou cu gesturi pe care i le cunsoc deja foarte bine. Am vrut să-i spun să se abțină, dar el în schimb m-a sărutat, așa, pe neașteptate.
Am plecat afară din birou și nu m-am mai întors până când nu au mai apărut și alți colegi. Acum evit să rămân singură cu el. Îi evit privirea, evit orice interacțiune cu el. Iar el, un cuceritor versat, știe exact cum mă simt și știe de ce îl evit. Iar acum jubilează că a mai făcut o cucerire.
Nici nu știu cum să mă mai port în birou, cum să fac să trec peste acest moment. Mi-e pur și simplu jenă de sentimentele mele, mai ales că știu că numerită. Totuși, atracția față de el este fantastic de mare. Nu am mai simțit fluturi în stomac de când eram adolescentă. Nu știu ce să fac cu toate aceste emoții, cum să le gestionez. De când m-a sărutat colegul meu, parcă sunt altă persoană. Una pe care nu am cunoscut-o până acum.
