Pe timpuri, bunicii noștri aveau un obicei ce ar putea să pară pentru unii cel puțin bizar: băteau câteva cuie ruginite în pomii fructiferi. Practica mai este întâlnită și astăzi în unele zone. Iată care este scopul acestei metode. Vei rămâne uimit!
De ce buncii băteau cuie ruginite în pomii fructiferi
Înainte vreme, când nu existau tot felul de tratamente, substanţe chimice, fertilizanţi foliari sau foarfece de tuns, oamenii apelau la un truc extrem de eficient pentru a crește productivitatea pomilor fructiferi. Aceștia băteau cuie în pom. Dar nu orice fel de cui era bun, ci unul ruginit.
Prin această metodă ei reușeau să asigure aportul necesar de fier pentru acel copac. Era o pracică des întâlnită în special în cazul pomilor fructiferi ajunși la o vârstă destul de mare, care nu mai dădeau rod la fel ca înainte. Cuiele se băteau în meri, peri, pruni și nuci. În unele zone încă se mai practică acest obicei.
Însă această tehnică nu este făcută tocmai după ureche. Cuiul trebuie înfipt într-un anumit loc în copac pentru a da rezultate. Mai exact, trebuie bătut în trunchiul copacului, iar la câțiva centimetri de el se mai înfigeau alte două sau trei cuie. Ele trebuie înfipte până la jumate în trunchiul pomului, astfel încât partea rămasă în exterior să ruginească în continuare. Se spune că aportul de fier face ca pomii să dea mai mult rod anul următor.
Totuși, această metodă nu este lipsită de pericole. Există posibilitatea ca pomul să se îmbolnăvească. De aceea se recomandă sterilizarea cuiului, iar apoi tratarea scoarţei fie cu var, fie cu piatră vânătă. De altfel, cu zeamă bordeleză, făcută din piatră vântă, se asigură rod bogat de tomate.
Citește și: „La ce distanță se plantează pomii fructiferi. Detaliul important de știut”
De ce se stropesc pomii fructiferi primăvara
Stropitul are un efect benefic asupra pomilor fructiferi. Pentru a se dezvolta sănătos și pentru a avea un rod bogat, pomii fructiferi trebuie stropiți în fiecare primăvară. Indiferent că au fost plantați în grădină sau în livadă, acest lucru le va oferi o protecție suplimentară împotriva bolilor și a dăunătorilor.
Cele mai periculoase boli sunt făinarea și rapănul. Făinarea atacă frunzele și lăstarii tineri. Pe pomii afectați se observă o pulbere albicioasă care devine în timp gălbuie. Această pulbere reprezintă miceliul ciupercii prin care boala se răspândește foarte repede și la ceilalți pomi.
În ceea ce privește rapănul, aceasta atacă pomul în totalitate: frunze, lăstari, fructe și flori. Această boală apare dacă umezeala stă pe frunze mai mult de nouă ore consecutiv. Îți poți da seama dacă pomul a fost afectat de rapăn după frunze. Pe ele apar pete cenușii, apoi de culoare brună. Frunzele vor cădea, iar dezvoltarea fructelor va fi afectată.
