Am o situație despre care încă nu știu ce să cred. Sunt confuză și pe măsură ce trece timpul, mă adâncesc tot mai rău în această nebuloasă. Situația este așa: două femei împart același amant. Amândouă sunt căsătorite, la fel și amantul. Deci nu puteam vorbi aici despre relații plenare, în adevăratul sens al cuvântului, pentru că nu e cazul.
Prietenele mele iubesc același bărbat
Nu-l cunosc personal pe bărbat, dar știu că este o persoană publică. În schimb, femeile îmi sunt prietene, amândouă. Ele nu se cunosc între ele, se știu doar din poveștile mele, pentru că una îmi e colegă de birou de mai mulți ani, iar cealaltă mi-a fost colegă de bancă și am rămas prietene.
Problema mea este că nu știu dacă să le spun despre asta, sau nu. Nu știu dacă ar trebui să mă bag în povestea lor, sau nu. Nu știu cât e de moral sa intervin eu, doar pentru că s-a întâmplat să fiu la mijloc. Dacă vorbim de moralitate, nu e moral nici ce fac ei trei, dar nu acesta este subiectul acum. Am avut un adevărat șoc când am realizat că la mijloc e același bărbat.
Două femei împart același amant
Prima dată a început să-mi povestească colega de birou. Pentru că suntem destul de apropiate, am început să ne facem destăinuiri una alteia. Așa am ajuns să-mi povestească despre faptul că e îndrăgostită de un alt bărbat și că se gândește chiar să divorțeze. Bărbatul, cum am mai spus, este persoană publică, iar noi îi suntem subordonate, dar nu direct. Este un alt birou între noi și el.
Am ascultat detaliile ei, cum a cucerit-o, ce gesturi a făcut pentru ea, cum a abordat-o și chiar mă gândeam că trebuie să fie interesant să trăiești așa ceva. Îmi povestea despre acea privire a lui pătrunzătoare, apoi temerile lui că nu va fi acceptat de ea, apoi pasiunea cu care o iubea și toate celelalte detalii despre care nu se cuvine să amintesc aici. Au trecut de atunci vreo șase luni și ei încă se întâlnesc pe ascuns.
Dar șocul adevărat a venit când a început să-mi povestească și cea de-a doua despre iubitul ei. Căsătorită la rândul ei, cea de-a doua prietenă a început să-mi povestească recent că are impresia că s-a îndrăgostit. Ei, mi-am zis, ia auzi, ce chestie! Dar se mai întâmplă, după ce pasiunea dintr-o căsnicie scade, iar relația începe să se deterioreze.
Nu știu dacă să le spun sau nu
Nu sunt genul care să judec oamenii, nu e treaba mea asta. Am încercat doar să fiu o prietenă bună și să ascult lucruri care erau prea intense pentru a fi trăite în singurătate, dar prea sensibile pentru a putea fi spuse oricui. Și după ce am început să aflu primele detalii, mi s-a aprins beculețul. Am început să pun întrebări, iar răspunsurile erau afirmative. Pritena mea s-a uitat puțin ciudat la mine, întrebându-se probabil de unde știu astfel de detalii. Dar i-am spus că e „tipic pentru bărbați”. Am sfătuit-o să nu aibă încredere în acel bărbat. Dar mi-a răpspuns că e prea târziu, pentru că e deja îndrăgostită și nu are de gând să renunțe la el. După ce mi-a confirmat și numele, nu am mai avut nimci de zis decât că îi urez să fie fericită.
Acum, problema mea este dacă să le spun sau nu despre faptul că niciuna dintre ele nu este singura femeie din viața lui. Desigur, el poate să le spună la fiecare că este cu soția, iar ele nu vor putea să se împotrivească și nici să fie geloase. Dar numai ideea în sine că două femei împart același amant mi se pare deja un scenariu de film pe care nu aș vrea vreodată să-l văd. Mi-e greu să stau pasivă la suferința lor, pentru că este evident că suferă amândouă. Dar nici nu o să le spun nimic înainte de a fi sigură că e bine să o fac.
Chiar nu știu cum ar fi mai bine să procedez și mi-ar prinde bine un sfat.
