Numele eu este Mara și de mai bine de doi ani, căsnicia mea nu mai merge. De fapt, în fiecare zi mă gândesc că e pe punctul de a se destrăma. Eu și soțul meu nu ne mai înțelegem, iar după fiecare ceartă, el pleacă de acasă. Uneori nu vine cu zilele. Ei bine, acelea sunt momentele în care mă panichez, pentru că nu știu absolut nimic despre el câte două-trei zile.
Am crezut că totul va rămâne neschimbat între noi
Și nu e doar atât. Dar, când vine acasă, dacă eu încă sunt supărată, pleacă din nou.
Suntem căsătoriți de cinci ani, dar suntem împreună de șapte ani. Eu am 32 și el 35 de ani. Am crezut, la început, că totul va fi neschimbat între noi. Părea un om extraordinar de sensibil și respectuos. Și, de fapt, nu doar părea, ci chiar era așa. Mama mea l-a îndrăgit din prima clipă, când a venit la noi acasă cu un buchet de flori pentru ea. Era atent, grijuliu, exact ceea ce are nevoie să vadă o mamă pentru fiica ei.
Deși au fost mulți care ne-au spus că ne cam grăbim cu căsătoria, noi am fost ferm hotărâți să ne legăm destinele pentru totdeauna. Și nu aș putea spune că-mi pare rău, pentru că eu îl iubesc în continuare. Nu știu, însă, dacă el mă mai iubește la fel de mult. Și mă omoară faptul că e atât de închis în el și nu răspunde niciodată, dacă îl provoc.
Eu și soțul meu nu ne mai înțelegem
Ne certăm din orice mărunțiș. În general se plânge de mine că aș fi prea geloasă.
Eu nu mă consider așa, dar, când îl văd cum flirtează cu altele, mă enervez, evident. Pentru că îl iubesc și nu vreau să-l împart cu altele. El însă este foarte „deschis” când vine vorba despre alte femei. Oriunde mergem împreună, este câte o femeie care îi place și găsește o modalitate de a intra în vorbă. Apoi începem să ne certăm și eu de regulă merg acasă singură. El vine după câteva zile.
Alte dăți am avut răbdare până acasă, când i-am spus ce m-a deranjat la. Ei bine, după ce am început să-i spun ne-am certat, apoi eu m-am enervat, iar el a plecat, din nou. Am aflat ulterior că a stat la o prietenă cu care eu bănuiam că are o relație. Nu știu dacă mereu a stat la ea, sau au fost și altele.
Acum am ajuns la o fază în care nu-i mai place nimic din ce fac, ce spun. Totul pare greșit la mine. Ba că muncesc prea mult, ba că nu fac destui bani. Ba că nu mă ocup de casă, ba că am început să mă comport ca o casnică și că uit să fiu femeie. Dacă am încercat să fiu „femeie” însă, i s-a părut că am cheltuit prea mulți bani pentru mine.
Eu chiar nu mai știu ce să fac, cum să repar lucrurile. Pentru că orice am încercat, a fost inutil.
Este cert doar că eu și soțul meu nu ne mai înțelegem. Nu știu cum se va termina starea asta dintre noi, dar este cert că așa nu mai poate continua.
