Sunt într-o situație de-a dreptul ciudată și nu înțeleg cum de am ajuns aici. I-am spus că nu-l mai iubesc, dar soțul meu nu vrea să ne despărțim. Desigur, privit din afată, ar rebui să mă bucur că am un soț atât de înțelegător. Cu toate acestea, nu pot să simt decât furie.
Suntem căsătoriți de 4 ani
Suntem căsătoriți de aproape patru ani și sunt cel puțin doi ani de când am încetat să mai avem orice raporturi. Ne-am separat cu totul, doar că mai locuim în aceași apartment.
Totul s-a schimbat după ce am început să am o relație cu un alt bărbat. Știu că asta sună foarte urât, dar nu mi-am dorit deloc să fac asta. Însă uneori nu poți controla ceea ce simți, Atunci i-am spus soțului meu că vreau să ne despărțim, pentru că nu suport să-l înșel. Nu avem nimic în comun, nu ne place nici măcar același fel de mâncare. Locuim în apartamentul părinților mei, pentru că el a fost mai mult șomer de când suntem căsătoriți.
I-am spus că nu-l mai iubesc
După ce am început relația cu acest bărbat, i-am spus soțului că nu-l mai iubesc și că aș vrea să plece, însă a refuzat. Am înțeles că atâta timp cât are domiciliul din buletin la această adresă nu pot să-l dau afară din casă. De altfel, nici nu așa mi-am dorit să se petreacă lucrurile. Chiar dacă știu că voi fi învinovățită pentru că vreau să-l părăsesc, mi-a rămas o urmă de bun simț și chiar am vrut să-l ajut să treacă peste acest moment mai ușor. Însă e refuză cu vehemență.
Acum chiar nu știu cum să mai procedez, pentru că la apartamentul meu nu voi renunța. De fapt, el nu a contribuit cu nimic acolo, nici măcar la cheltuielile uzuale. Mereu îmi spune că e casa mea și că e datoria mea, asta pe lângă faptul că el nu are bani niciodată. Îl înțeleg că trece printr-o perioadă mai dificilă, însă de doi ani, de când i-am spus că vreau să ne despărțim, parcă nu face niciun efort să se pună pe picioare. Am încercat, l-am susținut cât am putut, dar nu mai fac față nici eu. Chiar aș vrea să-mi refac viața. Un divorț nu e un capăt de lume. Suntem doar de câțiva ani împreună, nu avem copii, nu avem proprietăți comune. Ar putea să-și găsească pe altcineva, dacă ar vrea. Însă nu își dorește, se complace în situația asta și nu vrea să ne despărțim. I-am spus că am pe altcineva, dar cu toate acestea, el spune că nu vrea să renunțe la mine.
O șantajează emoțional pe mama mea
Acum nu știu dacă nu renunță pentru faptul că nimeni altcineva nu l-ar întreține cum o fac eu, sau insistă să rămânem căsătoriți pentru că el chiar mă iubește. Însă indiferent care ar fi motivul, eu nu mai pot să stau în situația asta.
Mai nou se plânge mamei mele și îi spune că vreau să-l dau afară din casă. Îi spune că sunt rea cu el și chiar i-a spus că îl înșel. Eu nu i-am spus mamei mele care este situația cu adevărat între noi. M-am gândit că nu e cazul să o îngrijorez și pe ea, pentru că mamele în general suferă foarte mult în situații de genul acesta.
Dar mi se pare că a fost un gest foarte urât din partea lui să apeleze la șantajul emoțional asupra mamei mele. Acum chiar nu știu cum să procedez mai departe, cum să-l determin să accepte divorțul și să părăsească apartamentul. Un sfat avizat mi-ar prinde bine.
