Îl iubesc, dar nu mai vreau să fiu cu el. Am obosit să lupt singură pentru relația asta

Dragostea se spune că e oarbă. Alții au completat că e și surdă. Eu aș spune că e și confuză. Așa se poate explica faptul că îl iubesc, dar nu mai vreau să fiu cu el.

Oricât de mult l-aș iubi, nu pot iubi pentru doi. E nevoie și de efortul lui în relația asta, iar el nu pare să vrea să-l facă.

Suntem împreună de patru ani, iar de doi stăm împreună. Nu am crezut că voi ajunge aici, dar se pare că va trebui să pun punct acestei relații. Simt că nu mai fac față acestei provocări.

Niciodată nu a fost acolo pentru mine

Niciodată nu a fost acolo pentru mine când am avut nevoie de susținerea lui. Când m-am îmbolnvit și am ajuns al spital, a trebuit să vină mama de la 60 de kilometri în fiecare zi la mine la spital, pentru că el era ocupat. Nu m-am plâns. Am înțeles că el trebuie să se ocupe acum de cariera lui, iar în magistratură nu e așa de ușor.

Dar apoi a venit vremea să mă ocup și eu de cariera mea. După ce m-am făcut bine mi-am reluat studiile, iar la final, când trebuia să-mi susțin examenul de Licență, nu m-am bucurat absolut deloc de sprijinul lui. Ba, din contră, se purta cu mine ca și cum doar el ar conta, doar munca lui, doar timpul lui ar fi importante. Eu trebuia să învăț în timpul meu rămas liber, după ce îi asiguram lui tot confortul, gătit, spălat, curățat, călcat. Și-ar fi permis o menajeră, cel puțin în perioada în care eu încercam să învăț, dar nu a vrut. Totul trebuia să fie făcut de mine. În plus, nu putea primi o străină în casă, pe care să stea să o păzească să nu fure ceva.

Îl iubesc, dar nu mai vreau să fiu cu el

Am reușit cu mare greutate să-mi iau examenul, la limită, iar acum îmi reproșează mereu că nu sunt în stare de nimic, că abia mi-am luat diploma. Păi, mă întreb, cum să fiu în stare, dacă mai întâi sunt servitoarea lui, iar abia apoi mă pot ocupa de școală. El are de mers la un eveniment, eu trebuie să-l însoțesc. Nu contează că eu am altceva de lucru. Trebuie să las totul, să mă îmbrac frumos și să merg cu el.

Acum îmi spune că mai bine aș renunța la carieră, să rămân acasă, pentru că el are nevoie de o soție, nu de o parteneră de afaceri.  Dar poate că și eu am nevoie de un soț, nu de un stăpân.

Pe de altă parte, el are control total asupra mea, dar dacă încerc să îl întreb cum i-a fost ziua, ce a mai făcut, sau alte lucruri de genul acesta, mă repezește și îmi spune că încerc să-l controlez.

Sincer, m-am săturat să fiu tratată astfel. Viziunea mea despre viața în doi nu seamănă deloc cu ceea ce avem noi. Îl iubesc, dar nu mai vreau să fiu cu el. Nu mai pot iubi pentru doi.