Fără îndoială, Ioana Ginghină este una dintre cele mai sincere și mai asumate persoane publice din România. Actrița nu s-a sfiit niciodată să recunoască și lucrurile mai puțin frumoase care s-au petrecut în viața ei, considerând că este de datoria ei să fie transparentă atunci când vine vorba de publicul ei. La fel de sinceră, Ioana Ginghină a mărturisit în exclusivitate pentru EGO.ro că este genul de persoană căreia nu-i place să treacă neobservată indiferent de locul în care își face apariția, iar această dorință o avea încă din copilărie.
Ioana Ginghină: ”Întotdeauna am vrut să mă fac actriță”
Actrița nu are nevoie de prea mari artificii pentru a se face remarcată atunci când pășește la vreun eveniment sau vreo petrecere mondenă. Reușește fie prin ținuta pe care o afișează, fie prin atitudinea pozitivă pe care o împărtășește și persoanelor cu care intră în contact.
”Am început să vin la evenimente din ce în ce mai puțin, dar îmi place să îmi fac simțită prezența. Că este cu o rochie, că e cu vorbă multă, dar trebuie să-mi fac prezența. Știi cum e?
Când vin trebuie să mai vorbească de mine două-trei zile. Așa am fost de mică pentru că întotdeauna am vrut să mă fac actriță, vorbind de anii 90, eram tot timpul un spectacol. Peste tot”, ne-a declarat Ioana Ginghină de la o petrecere mondenă, completând că atunci când vine vorba de ținute este foarte atentă la aparițiile ei, lucru pe care îl face de mai bine aproape 30 de ani.
”Eu, venită din Sibiu, deci am venit în București în 1996, îmi făceam rochiile de Revelion la Sibiu la croitor. Mă uitam, nu pe net că nu era, în reviste și îmi făceam rochii”.
”Toți vecinii erau exasperați”
Culmea este că această latură nu și-a dezvoltat-o de când a venit în București și, prin prisma carierei, a devenit în centrul atenției atât pentru public cât și pentru media, ci din copilărie.
”Mă certa, Dumnezeu să o ierte, doamna Ionescu care era vecina mea, eu stăteam la parter și ea stătea la etajul 1. Toți vecinii erau exasperați că eu aduceam toți copiii din cartier la mine la scară și era gălăgie automat.
Doamna Ionescu îmi spunea: ”Ce ai fetiță? Ai miere pe tine? Cu ce naiba îi aduni?”. Deci aveam de atunci ceva”, ne-a mai povestit amuzată Ioana Ginghină, completând că era la un pas să-și piardă din ”strălucire” în clipa în care a venit în București, la Academia de Arte.
”La Facultate s-a întâmplat altceva. Sibianca s-a întâlnit cu bucureșteanu și s-a stricat jucăria că bucureșteanul era mai cu tupeu, mai cu astea.
Deci nu am să uit în viața mea primele luni din București, când am venit, și aici era „Bună, ce faci?” , un fel de salut, și eu omul din Sibiu, bine crescut, când te întrebă cineva ce faci? vrei să răspunzi. Până apucam eu să răspund el oamenii erau undeva la câțiva metri de mine. Până m-am prins eu ce se întâmplă”, a povestit actrița.
Cum s-a adaptat în Bucureşti
Chiar și în aceste condiții, Ioana Ginghină nu a avut niciodată așa numita depresie a emigrantului, atunci când o persoană venită din provincie reușește cu greu să se adapteze ritmului de viață, dar și cu oamenii din București.
”Îmi plăcea, eram fascinată. Cumva am vrut să mă adaptez. Eram și vorbăreață, dar trebuia să iasă puțin vorbăreața din mine. Eram un pic panicată, că în București oamenii se mișcau un pic mai repede, eu aveam întârziere, na, ca ardeleanul, și aveam nevoie un pic să mă gândesc până să spun ceva, să nu spun o prostie, nu de alta.
Dar m-am adaptat destul de repete. Sora mea, în schimb, a spus că în viața ei nu o să vină în București. Și nu a venit. Doar în vizită mai vine la mine, dar tot timpul îmi spune că o ia cu amețeală și nu poate să stea aici”, a mai completat Ioana Ginghină pentru EGO.ro.
Video/Foto: Mihai Robu/ Sorin Cioponea
