Știam despre bărbați că pot fi uneori nesimțiți, dar unii chiar fac abuz de acest „drept” al lor. Eram într-o relație cu un bărbat cu nouă ani mai mare decât mine. A venit din Anglia ca să ne cunoaștem personal. Asta după ce online vorbeam deja de doi ani. Credeam că între noi este ceva serios, deoarece vorbea despre căsătorie. Dar, odată ce a venit, m-a părăsit pentru nepoata mea.
Fiica fratelui meu abia a împlinit 20 de ani. Eu sunt doar cu șase ani mai mare decât ea. Fratele meu este mai în vârstă și nu avem același tată. Dar între noi nu s-a pus niciodată așa problema. Suntem o familie, iar tatăl meu l-a considerat mereu copilul lui.
Așa fiind crescuți, am ținut familia aproape. Iar când, în sfârșit, a venit Bryan în vizită, evident că l-am primit în familia mea. A stat în casa noastră, acolo unde locuiesc și părinții, și fratele meu cu familia lui.
M-a părăsit pentru nepoata mea
De când a venit Bryan și am făcut prezentările, nu și-a putut dezlipi ochii de la Sonia, fiica fratelui meu. Am crezut că e doar un gest drăguț, iar faptul că o tot complimenta era doar din galanterie. Nu mi-am imaginat că ăștia doi se vor îndrăgosti pe loc. Dar s-a întâmplat.
Inițial, planul era că ne căsătorim în țară, deoarece îmi va fi mai ușor să plec apoi la el. Urma să stea aici o lună. Pregătisem deja totul, erau anunțați toți prietenii că urmează marele eveniment, doar că nu le putusem spune data exactă. Oricum, urma să avem o nuntă mică, pentru că totul era atât de incert.
Dar după nici o săptămână, nepoata mea și Bryan erau de nedespărțit. Apoi m-a întrebat dacă m-ar deranja să iasă cu ea în oraș. Ea voia să-i arate nu știu ce locuri interesante. Nu m-am supărat, pentru că eu oricum aveam treabă cu pregătirile evenimentului ce ar fi trebuit să aibă loc. Îi tot spuneam că trebuie să mergem la primărie să depunem actele, pentru că timpul e scurt și nu vom reuși să ne încadrăm. El, în schimb, îmi tot spunea că mâine. În fiecare zi, răspunsul era „mâine”.
Nu mi-am revenit din șoc
Trecuseră două săptămâni în care nu am reușit să mergem la primărie, iar el era mereu cu Sonia. La un moment dat, i-am spus într-o doară – sub formă de glumă, dar cu scopul de a înțelege că mă deranjează – că poate să meargă cu Sonia la primărie, dacă i se pare mai interesantă. La care el s-a oprit și m-a întrebat cu o expresie pe care nu o voi uita niciodată: Are you ok with that?
Nu are rost să spun că nu mi-am revenit mult timp. Nu am înțeles dacă glumește sau dacă vorbește serios. Dar după cum a continuat discuția, am înțeles că era cât de serios posibil.
Nu s-au căsătorit atunci, dar acum nepoata mea urmează să meargă la el. A plecat atunci la hotel, nu a mai stat la noi. I-am spus că e nesimțit și că nu mai vreau să aud de el vreodată. El mi-a răspuns că îi pare rău și că nu s-a așteptat nici el la asta. Dar e îndrăgostit de Sonia și că, în ciuda diferenței de vârstă, nu-și mai vede viața fără ea.
Biata fată e prinsă la mijloc. Știu că și ea îl iubește și văd cât de vinovată se simte. Dar nu o consider vinovată pe ea, ci pe el. Ea e doar o copilă și nu și-a pus niciodată în gând să mă rănească. El e cel care trebuia să dovedească maturitate. Acum, fapta e consumată. M-a părăsit pentru nepoata mea, iar mie nu-mi rămâne decât să-i doresc nepoatei mele să fie fericită. Iar lui, să simtă ce am simțit și eu.
