M-a întrebat cineva, odată, dacă știu cum se îndrăgostește o femeie deșteaptă. Și cum nu am știut, mi-a răspus: ca o proastă. Ar fi trebuit să fie o glumă, dar am înțeles că, de fapt, descria perfect starea mea. M-am îndrăgostit nebunește de el, în ciuda faptului că e căsătorit. Adevărul este că el m-a încurajat, mi-a spus că și el mă iubește și că o să facă tot ce poate ca să fim împreună. Dar anii au trecut, lucrurile au rămas la fel, iar eu m-am săturat să fiu amanta lui. Nu mai pot să continui în felul acesta.
Suntem împreună de 10 ani. Aveam doar 18 de ani când l-am cunoscut, iar el avea 38. Știu că e diferența de vârstă mare, dar când te îndrăgostești, asta nu e un impediment.
El era patronul unui club unde obișnuiam să merg cu fetele în weekend-uri. Nu are rost să spun că arăta incredibil de bine. Avea aerul unui bărbat matur, care știe ce vrea și pe care te poți baza. Iar când am dansat cu el prima dată, fetele au început să chicotească. M-am simțit extraordinar de bine știind că i-am captat atenția unui astfel de bărbat. Apoi abia am aflat că e patronul clubului, după ce a început să ne plătească notele de plată.
M-am săturat să fiu amanta lui
A așteptat câteva luni până s-a apropiat mai mult de mine. Însă atunci când a făcut-o, am știut că va fi pe termen lung. Și așa a fost. Acum am 28 de ani și, în toți acești ani, el a fost lângă mine. Când am dat Bac-ul, când am intrat la facultate, când am absolvit, mereu a fost lângă mine. Chiar dacă nu întotdeauna fizic, i-am simțit prezența prin meditațiile pe care mi le-a plătit, prin cadourile pe care mi le făcea, ca să nu-mi lipsească nimic.
A fost omul pe care m-am putut baza în orice împrejurări și care mi-a arătat cum trebuie să se poarte un bărbat cu partenera lui. Doar că nu aveam cu el decât nopțile de weekend, când mergeam la club. Sau, după ce m-am mutat în chirie, mai venea uneori după-amiaza pe la mine. Însă vacanțele, sărbătorile, duminicile erau momentele în care mă simțeam cea mai singuratică persoană. Și nu aveam acces la el pentru că era cu familia.
Mi-a promis de o mie de ori că divorțează. Fiul lui e mare acum, are la rândul lui familie. Nu văd de ce nu face pasul odată!
Nu mai vreau să fiu a doua vioară
Acum cinci ani mi-am stabilit un țel. Dacă până la 28 de ani nu suntem cu adevărat împreună, atunci o să dispar din viața lui. Am decis să-i spun foarte ferm că nu mai vreau să aștept și refuz să am statutul de amantă.
Da, știu, doar cuvântul „amantă” stârnește fiara din unele femei. Eu vreau să spun că nu mă interesează ce cred alte femei despre mine. Când iubești, nu mai poți să te gândești la nimic. Iar eu îl iubesc enorm, cum nu am iubit pe nimeni niciodată.
Însă dacă nu va face pasul, voi lua o decizie radicală. Pentru că m-am săturat să fiu amanta lui, să fiu vioara a doua, să fiu cea la care ajunge doar după ce vioara întâi a fost onorată. Nu mai vreau să fiu cea la care vine să-și plângă amarul, să-și verse oful și să-și descarce nervii. Tot ce nu-i poate spune soției, îmi spune mie.
Am ajuns să fiu un fel de paratrăsnet pentru toate frustrările lui. Aș accepta cu bucurie acest rol, dacă aș putea să îl îmbrățișez în public și să-i promit că totul va fi bine. Dacă nu este pregătit să facă acest pas, atunci eu aș vrea să mă eliberez de iubirea lui.
