Mi-am reîntâlnit marea dragoste după 20 de ani! L-am iubit enorm în tinerețe, a fost primul bărbat din viața mea și credeam că ne vom căsători. Însă viața ne-a despărțit și nu am mai auzit nimic de el până acum un an și jumătate.
L-am revăzut după 20 de ani
Deși au trecut 20 de ani de la povestea noastră de dragoste, în momentul în care l-am revăzut mi-am dat seama că nu mi s-au schimbat sentimentele pentru el. Rămâne singurul bărbat care îmi dă acea stare de fluturi în stomac chiar și la 43 de ani.
O prietenă comună ne-a aranjat o întâlnire, fără să știm că ne vom revedea după atâta timp. Eu știam că trăiește de mulți ani în Los Angeles (America), așa că nu mi-am făcut deloc speranțe că l-aș putea întâlni din nou.
Trecerea anilor și-a lăsat amprenta pe chipul său, el fiind mai mare cu 10 ani decât mine. Dar i-au rămas blândețea și strălucirea ochilor. Am plâns amândoi ca doi copii și, preț de câteva minute, nu ne-am putut dezlipi din brațe. Șocul era mult prea mare pentru mine. La fel și pentru el.
Citește și Am o relație cu un bărbat însurat și sunt gravidă. Și soția lui așteaptă un copil
Mi-am dat demisia și am divorțat pentru dragostea vieții mele
Pe loc am decis să renunț la tot (familie, bani, carieră) pentru a fi cu bărbatul vieții mele. Un nou loc de muncă voi mai găsi cu siguranță, iar copiii nu am. Am fost căsătorită cinci ani cu L., dar nu ne-am dorit urmași. Cumva, m-am simțit vinovată și l-am lăsat să rămână în apartamentul meu, iar eu m-am mutat cu actualul iubit.
Curajul meu nebun nu a fost acceptat de către părinții mei conservatori, care țin foarte mult la ideea de familie și urăsc divorțurile. Mama s-a arătat afectată cel mai mult de decizia mea, pentru că „o să mă vorbească lumea” și nu știe cât o să mă mai acopere în fața rudelor. Cel mai mult mă doare că mama refuză să vorbească cu mine și-mi închide telefonul în nas când îmi aude vocea.
Din fericire, există din nou el în viața mea și mă încurajează să lupt pentru iubirea noastră. Îmi dă putere să merg mai departe în numele dragostei pe care i-o port.
Recent, cineva apropiat m-a întrebat dacă regret pasul făcut. Viața este mult prea scurtă pentru regrete. Iar cine spune că viața se termină după 40 de ani se înșală amarnic! Niciodată nu este târziu pentru fericire și iubire.
Acum lucrez într-o corporație americană pe bani mai puțin, dar sunt convinsă că îmi voi reveni și financiar. Nu-mi fac griji, avându-l pe el lângă mine.
