Mihai Zarug de la design vestimentar pe scena de la ”Te cunosc de undeva”. De ce spune că este non binary EXCLUSIV

Cum se pregătește solistul pentru participarea la show-ul transformărilor de la Antena 1

Mihai Zarug s-a făcut remarcat ca designer vestimentar, însă celebritatea a venit odată cu participarea la „Asia Express”. Acum vrea să arate că știe să cânte, astfel că a acceptat propunerea de a lua parte la spectaculosul joc al transformărilor, în cel de-al 17-lea sezon „Te cunosc de undeva!”, care va avea premiera în curând la Antena 1. În pline repetiții pentru show, Mihai Zarug și-a făcut timp să stea de vorbă cu EGO.ro. Ne-a surprins și de data aceasta cu autoironia și cu asumarea de care a dat dovadă încă de la prima lui apariție în showbiz. Ce a ieșit, citiți în interviul de mai jos.

Secretele lui Mihai Zarug, nonconformistul concurent de la ”Te cunosc de undeva”

EGO.ro: De la design vestimentar la muzică! Sau trecerea a fost inversă? Cum te simți mai mult: cântăreț sau designer?

Mihai Zarug: Cred că cel mai mult mă simt, și aici mi-e puțin frică de cuvânt: artist. Nu mă simt numai cântăreț sau actor și nici exclusiv designer. Nu trăiesc neapărat pentru a cânta, cântatul pentru mine e o formă de expresie artistică, la fel cum era și moda.

Care a fost momentul în care te-ai simțit atras de muzică, mai ales că, din câte știu, „Ecole Superieure de Gestion”, pe care ai absolvit-o, nu este o școală de arte?

Când eram copil cântam de capătul de coardă în fața blocului. Ăla poate a fost momentul zero. După aia, când ne-au dat ai mei la școală, pe mine și pe frate-meu, au încurcat înscrierile și fratele meu, complet afon, s-a trezit înscris la clasa de muzică și eu la o clasă normală și așa formarea mea muzicală a luat o pauză de câțiva ani. În istoria-mi recentă, muzica a venit ca o supapă și portiță de scăpare dintr-o existență dedicată exclusiv modei care începuse să mă strângă cam tare.

„Toți din casă suntem puși pe glume”

Pari genul de persoană care nu ține foarte mult cont de părerile celor din jur, cu atât mai mult a celor care nu fac parte din viața lui. Totuși, în cariera ta, ai cerut vreodată sfaturile cuiva?

Nu. Serios vorbind, sunt foarte puțini oameni în jurul meu în care am încredere și cărora le cer părerea. Sunt un norocos și din punctul ăsta de vedere pentru că știu că nu m-ar direcționa greșit. Dacă e să vorbim despre sfaturi, am învățat că în viață trebuie să asculți părerea celorlalți, dar să iei decizii ascultându-te în primul rând pe tine însuți.

Fără îndoială moda românească a avut de suferit enorm în acești doi ani de pandemie. Cum a fost pentru tine, ținând cont că hainele pe care le produci nu sunt massmarket?

Eu din modă pot să mă laud cu palmaresul și cu reputația, nu pot să flexez un mare business de modă. Aveam o structură foarte mică pe care o pilotam 99% singur și asta m-a ajutat să mă reconfigurez foarte repede și am avut și norocul să mă găsească destul de repede oportunitățile din alte medii creative (performance în teatru, TV, serial, film). Nu-ți imagina acum că am făcut cine știe ce averi din astea, dar mi-au deschis niște uși foarte importante și m-au învățat să valorific o parte din mine pe care o țineam până atunci privată.

Prin apariția la „Te cunosc de undeva” vezi o rampă de lansare în industria muzicală din România sau pentru tine muzica este doar la nivel de hobby, de amuzament și nu vrei să faci neapărat o carieră din asta?

Fie și numai pentru că particip la emisiune, pentru mine înseamnă personalizare a unui hobby. Aș spune mai degrabă că e un pas în cariera de entertainer, deși este un challenge pe cât de greu pe atât de mișto. Cred că în general stabilimentul are tendința de a uniformiza omul, prin încăpățânarea cu care îl prezintă unidimensional și încadrat de un stereotip. Iar eu vreau să sparg tot și să mă arăt așa cum sunt pentru că mi se pare mult mai ofertantă complexitatea umană. Nimeni nu e numai într-un fel. Pentru asta mă lupt.

N-ai avut nicio problemă să porți tocuri în diverse situații, însă, sincer, ești pregătit de momentele de travesti cu care ne-au obișnuit deja cei de la „Te cunosc de undeva”? Crezi că o să-l învingi pe Florin Ristei la puncte, care a imitat-o perfect pe Lady Gaga în sezoanele trecute?

Nu mă tem de nicio transformare, iar ideea de travesti chiar mă distrează și am cochetat acum ceva vreme cu ideea de „drag”, dar nu cu mare succes că sunt varză pe self made make-up. Cât de întrecut cu Florin Riste, vorba lui Coco Chanel: „Nu mi-am propus să fiu egală cu niciun bărbat pentru că eu am ambiție” (râde).

Mihai Zarug la Chefi la cutite
Mihai Zarug la Chefi la cuţite

„Am constatat că atunci când sunt foarte obosit sau furios îmi revine accentul”

La „Asia Express” nu păreai genul competitiv, însă „Te cunosc de undeva” este cu totul alt format. Există vreo șansă să vedem un Zarug ofticat?

Hahahaha, deja m-am ofticat de vreo două ori. Eu sunt extrem de competitiv: cu mine. Sunt foarte exigent în ceea ce mă privește și îmi doresc să prezint cea mai bună variantă a ceea ce fac. Mă oftic și când mi se pare că meritam mai mult, dar mă oftic mai tare dacă ies de pe scenă nemulțumit în primul rând de mine.

Va reuși vreun jurat să îți șteargă zâmbetul de pe buze?

Să-l șteargă, nu. Să-l amâne, da.

Apropo de asta, de unde găsești puterea să râzi mereu? Te-ai născut într-o familie în care râdeați toți, de dimineața până seara, sau a venit treptat, ca o barieră împotriva răutăților care din păcate ne înconjoară zilnic?

Tatăl meu e mucalit, în general cam toți suntem pe glume. Până și când ne mai hârâim sau certăm ne bușește râsul de câte o prostie scoasă pe gură la nervi. Arta asta de a mă recompune imediat prin râs și glumă am învățat-o cel mai bine de la sora bunicului meu, Marusia, care pentru mine rămâne un exemplu de optimism „pe timp de ciumă”.

”Pe măsură ce îmbătrânesc îmi pasă și mai puțin de judecata lumii!”

Te urmăresc pe Tik Tok și de ceva vreme vreau să te întreb ce înseamnă „non binary”, căci am văzut că ai declarat că ești?

Non binary înseamnă că, din nou, limitările și distincțiile legate de gen, de ce a stabilit istoric societatea ca acceptabil sau acceptat ca masculin/feminin, nu simt că mi se aplică și nu le respect. Îmi doresc să trăiesc liber și neconstrâns de norme.

Tot din filmulețele tale am observat că, deși ești născut și crescut în Botoșani, nu ai deloc accent. Cum ai reușit să „scapi” de el? Îți revine când ești nervos sau obosit sau doar când ajungi în locurile natale?

Legat de accentul meu moldovenesc, am avut în școala generală o profesoară de limba română care a insistat să ne exprimăm cât mai corect și literar posibil și asta a însemnat că trebuia să ne cam înghițim regionalismele și accentele. Am constatat și eu că atunci când sunt foarte obosit, sau furios, îmi revine accentul, și îmi trece oboseala și nervul că mă bușește râsul. De altfel, pe măsură ce îmbătrânesc și îmi pasă și mai puțin de judecata lumii (dacă era posibil), mă distrează din ce în ce mai tare să-mi las accentul la joacă. Cine știe ce surprize mai rezerv în viitor.

10 2 note
Ți plăcut articolul? Dă și tu o notă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.