Nu vrea să aibă grijă de copii. Simt că fuge de responsabilități și mă lasă pe mine să mă descurc cu tot

Soțul meu încă se poartă ca un copil de bani gata. Care nu are nevoie să muncească. El nu realizează că e tată acum și are responsabilități.
Nu vrea să aibă grijă de copii. Simt că fuge de responsabilități și mă lasă pe mine să mă descurc cu tot

Știu că toate căsniciile trec prin momente de criză. Am aflat asta și din experiență proprie, dar și din spusele altora. Însă nu mi-am imaginat că acele „crize” pot fi atât de copleșitoare. De când s-au născut gemenii noștri, adică de un an și jumătate, simt că totul s-a schimbat în viața mea. Schimbarea este fabuloasă, însă nu pot să mă bucur din plin de asta. Soțul meu lasă totul pe pe umerii mei. Nu vrea să aibă grijă de copii, nu vrea să mă ajute cu gospodăria, pur și simplu fuge de toate responsabilitățile.

Nu mai pot duce totul singură

Am început să simt că nu mai pot duce totul. Soțul meu nu lucrează, propriu-zis. El a primit cadou o mică afacere de la mama lui, dar nici măcar nu o administreză el. Mama sa i-a numit și un administrator.

Practic, el doar aștepată să-i intre banii în cont. Afacerea merge de la sine, iar când apar mici probleme, tot mama sa este cea care se ocupă remedierea situației. El trăiește și acum ca și un copil de bani gata, fără să facă nimic.

Nu vrea să aibă grijă de copii

La început, nu m-a deranjat, pentru că astfel aveam timp să ieșim și să ne bucurăm de viață. Dar apoi ne-am căsătorit, am avut casa noastră, au apărut copiii, iar cheltuielile erau tot mai mari. Eu trebuia să îi cer bani pentru absolut orice avam nevoie. Nu m-am simțit bine, așa că mi-am găsit un job part-time. Lucrez de acasă, din fața monitorului, câștig destul de bine, însă după ce am născut a trebuit să întrerup colaborarea, pentru nu îmi mai permitea timpul.

Dar am ajuns la aceeași situație. Nu voia să le cumpere nici copiilor cele necesare, darămite să-mi mai cumpere și mie ceva. Așa că nu am avut încotro și a trebuit să-mi reiau munca. Lucrez patru ore pe zi, încerc să fac asta cât timp dorm copiii. Dar simt că nu mai fac față. El nu mă ajută la asolut nimic în casă. Nu vrea să aibă grijă de copii, nu vrea să-și asume nicio responsabilitate. Mă simt de parcă aș fi singură, doar că mai trebuie să am grijă și de un copil mare, pe lângă cei doi mici.

De câte ori încerc să vorbesc cu el, îmi spune că el are bani și nu e nevoit să facă nimic. Dacă are nevoie de servicii, poate plăti pentru ele. Dar problema este că nu plătește. Ultima oară când s-a defectat instalația sanitară nu a făcut absolut nimic. A trebuit să caut eu un instalator, iar când i-am spus cât ne costă, a spus să-l plătesc eu, că doar eu l-am chemat. Nu aștept să gătească sau să facă menaj, dar măcar de și-ar strânge hainele de pe jos, sau farfuria de pe masă după ce mănâncă.

Toate grijile sunt pe umerii mei

Cei doi copii ai noștri parcă  ar fi doar obligația mea. În urmă cu câteva zile am ieșit doar să duc gunoiul, pentru că el nu se ocupă de treburile „murdare” ale casei. Când m-am întors, plângeau amândoi, unul dintre băieți căzuse lângă fotoliu și și-a prins un picior între fotoliu și pătuțul lor. Celălalt plângea pentru că îl auzea pe primul plângând. Nu înțeleg cum de nu l-a deranjat atâta zgomot. Nu s-a gândit că poate au pățit ceva. El era preocupat de un joc nou pe calculator. Le spunea din când în când să tacă și cam la asta s-a redus intervenția lui.

Eu am ajuns să nu mai fac față la aceste solicitări. Este pur și simplu prea mult pentru mine.

Când am încercat să vorbesc cu soacra mea despre asta m-a repezit și mi-a spus că a muncit atât de mult pentru el, ca să-i poată oferi lui tot ce are nevoie, ca el să nu fie nevoit să muncească. Mi-a spus că eu, dacă nu pot să fac față la asta, n-am decât să-mi iau copiii și să plec. Acum chiar mă gândesc tot mai des la asta. Însă asta ar însemna să mă mut într-o chirie, iar asta mi-ar crește cheltuieile foarte mult, nu știu dacă al face financiar.

Simt că nu am niciun sprijin din nicio parte, iar pe el nu mă pot baza absolut deloc.

Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!

9 1 note
Ți plăcut articolul? Dă și tu o notă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.